2014-ul meu

Anul trecut am fost mai dezorganizată ca niciodată. Am întârziat la întâlniri, am abandonat școala de șoferi, am aplicat pe ultima sută de metri la proiecte și chiar și recapitularea anuală pe blog o fac cu 20 de zile mai târziu ca de obicei.

În fiecare an făceam recapitulări pe blog pentru ca să-mi pot aduce aminte, mai târziu, cum a fost acel an pentru mine. 2014 a fost prea memorabil ca să înșir aici pentru Oxana cea de 60 de ani ce s-a întâmplat. Voi ține minte. A fost anul în care am luat decizii importante și, la rândul meu, eu am fost persoana din deciziile importale ale altora.

2014 a fost anul în care am călătorit cel mai mult, am petrecut multe ore prin aeroporturi și am vizitat 10 țări. Am înțeles că jobul meu de vis nu e unul în care să mă trezesc în Tokio, să iau prânzul în Moscova și cina în Berlin. Până acum credeam asta cu toată ființa mea. Mi-am dat seama că sunt rebelă, dar insulița mea de stabilitate există și asta mă face, aproape, un om echilibrat. Aproape.

Am înțeles că nu e ușor să te ocupi de zece lucruri în același timp și mi-am dorit, uneori, din tot sufletul, să las moldova.org și să-mi găsesc un loc călduț într-o companie multinațională unde să am program fix, responsabilități clare și salariu bun. Să nu mă stresez cu alte activități pentru un venit suplimentar. Dar am înțeles, totodată, că nu sunt omul care se va obișnui cu un singur loc de muncă și cu aceeași activitate zi de zi. Așa că mă bucur că încă n-am abandonat ONG-ul, site-ul și alte proiecțele în care mi-am băgat nasul în 2014.

A fost anul care mi-a adus multă-multă fericire. Cât să pot duce. Am înțeles că viața de cuplu poate fi frumoasă dacă ai alături omul potrivit. Și împărțitul aceluiași acoperiș nu e o luptă zilnică, așa cum credeam anterior din ultima experiență.  Dar cel mai important am înțeles că dragostea nu cade din cer, dar o construiești tu, zi de zi. Eu am fost inginerul-adjunct. Dar am lucrat amândoi, iar construcția noastră nu se clatină 🙂

De la 2015 am atâtea așteptări cât n-am avut de la toți acești ani de până acum la un loc. În minte mea el este planificat până la mici detalii. Aștept cu nerăbdare și oleacă de frică să se îndeplinească fiecare punctișor din lista mea din cap, iar peste un an să scriu doar de bine despre 2015.

Să aveți un an bun!