Etapele mutării noastre în Olanda

amsterdam centralPentru că am primit mai multe întrebări de ce am ales Olanda și cum am hotărât să lăsăm așa, dintr-odată, totul acasă și să plecăm în altă țară am decis să scriu un articol lunguț pe blog în care să povestesc toate etapele. Aceasta pentru că nu a fost deloc „dintr-odată”, dar ne-a luat un an și câteva luni de la zis până la făcut. Sper ca acest articol va fi util pentru cei care doresc să încerce traiul în afara țării, dar nu știu de la ce capăt să înceapă.

Decizia de a pleca

Nu știu exact când a apărut ideea plecării, cert e că acele câteva călătorii pe care le-am făcut prin Europa, dar și în SUA au făcut ca această idee să apară, apoi să devină omniprezentă în capul meu. În Chișinău îmi plăcea ce făceam, unde eram și pe cine aveam în jurul meu, dar am zis că viața e prea scurtă ca să o trăiesc pe toată într-un oraș singur oraș. Partea bună în toată ecuația asta este că Dan, cu care eram, pe atunci, împreună de aproape un an, își dorea la fel, doar că el avea alte motive în cap, mai pragmatice. Romantismul și curajul meu și pragmatismul lui a făcut ca această idee să prindă viață. Partea cea mai bună e că am avut și avem multe motive comune care ne-au determinat să plecăm, dar cine nu și-ar dori să locuiască într-o societate mai tolerantă, cu drumuri mai bune, cu sistem medical mai sigur, cu instituții unde nu există corupție, cu aeroport cu prețuri normale etc.etc?

Bugetul

Înainte de a decide unde și când vrem să ne mutăm am început să economisim bani pentru plecarea noastră. Nu avem experiența bugetului comun, fiecare și-a adunat economiile într-un buget destinat pentru mutare. E un aspect foarte important pentru că cheltuielile de mutare sunt destul de mari în prima lună (chiria și depozitul la apartament, cheltuielile de drum și alte mărunțușuri pot ajunge la 3-4 mii de euro în prima lună), iar împrumutul nu e o soluție atunci când vrei să începi o viață nouă.

Apoi, pot apărea situații neprevăzute, iar dacă rămâi fără bani, singurul și primul lucru va fi întoarcerea acasă. Faptul că am început să strângem bani pentru mutare în urmă cu un an și jumătate ne-a privat de stres și nesiguranță. Ne-am informat din timp, știam aproximativ care vor fi costurile, de aceea totul a decurs firesc și neașteptat.

Alegerea destinației

amsterdamE mai ușor pentru cei care pleacă la cineva sau au o țintă fixă. Cel puțin o țară, dacă nu un oraș. Singurul lucru pe care îl știam e că vrem în nordul Europei. Ne-am mai documentat și am făcut o listă de orașe din patru țări care se încadrau cumva în ceea ce doream noi: Londra, Dublin, Amsterdam și Berlin sau Munchen.

Și am organizat câte o vizită scurtă de 2 zile în primele trei, iar în Berlin n-am mai reușit să ajungem pentru că acestea trei ne-au fost suficiente ca să ne dăm seama ce vrem exact, dar și pentru că am dorit să mergem într-o țară unde să ne descurcăm cu engleza, cel puțin în prima perioadă.

S-ar părea că 2 zile sunt prea puține pentru a cunoaște un oraș, dar pentru noi a fost suficient. Am ales Amsterdamul pentru că nu e atât de departe ca Dublinul și pentru că nu e atât de mare și aglomerat ca Londra. Și e atât de frumos, verde și plin cu biciclete!

Un alt motiv a fost că fiecare olandez vorbește cel puțin 2 limbi străine și sunt extrem de prietenoși cu străinii care nu le vorbesc limba. Intenționăm să învățăm olandeza (nu e deloc cea mai ușoară limbă din câte există), dar partea bună e că până acum nu am avut nicio problemă de comunicare cu localnicii.

Un alt motiv important e politica statului olandez față de migranții calificați. Astfel, dacă ai studii superioare și obții un job calificat și un salariu mare, statul îți oferă o reducere de 30% la impozite pe o perioadă de 8 ani. Ținând cont de mărimea impozitelor în Europa de nord, aceste 30% nu erau deloc de ignorat.

Eu din start mi-am dorit să venim aici, dar nu am vrut să-l influențez pe Dan prea mult, așa că la final eram foarte bucuroasă că alegerea mea a câștigat 🙂

amsterdam 1

Găsirea jobului

Aceasta a fost cea mai complicată și stresantă etapă. Pentru că Dan lucrează în IT, ne-am gândit că cea mai simplă cale e să găsim job pentru el, iar eu să continui să muncesc o perioadă la proiectele la care deja lucram și care nu cereau prezență fizică în Moldova. Perioadă în care să cunosc orașul, mediul nou și să pregătesc terenul pentru viitoarele proiecte și idei pe care le aveam în cap pentru țara gazdă.

Deja știam că dorim să ne mutăm în Olanda și ne-am concentrat căutările, care au început prin martie, doar pe companiile olandeze. Chiar dacă jobul pe care îl căutam era pentru Dan, ne-am implicat aproape în aceeași măsură în procesul de căutare.

Am făcut o listă cu companiile potrivite, am pregătit CV-ul și ne-am apucat de aplicat în stânga și dreapta. Și partea stresantă a început aici. Am primit răspunsuri de la mai multe companii și toate cereau un prim interviu pe skype. Având deja un job full time în Chișinău, a fost extrem de complicat pentru Dan să-și potrivească orarul ca să reușească să poarte convorbiri cu toate companiile. Iar după primul interviu, companiile care erau interesate veneau cu a doua etapă – proba practică. Unele probe erau destul de complexe și-i luau vreo câteva zile de muncă, treabă pe care o făcea după ce venea de la job, noaptea sau în vacanță.

După vreo două luni de interviuri de cunoaștere, teoretice și practice și câteva oferte de muncă primite eram atât de obosiți că am amânat plecarea cu vreo trei luni. De aceea, cred că e foarte important de făcut un plan și de aplicat mai din timp, așa încât să nu porți discuții cu cinci companii simultat, dar pe rând.

La începutul lui iulie am reînceput căutările și interviurile. Am primit noi oferte, dar și refuzuri și, pentru că eram prea obosiți, la jumătatea lui iulie, am ales cea mai bună ofertă din punct de vedere financiar. Nu știu dacă a fost cea mai bună alegere, dar o să povestească Dan separat despre asta 🙂

Căsătoria

oxana danÎnainte de a găsi jobul am hotărât să ne căsătorim. Nu a fost planificat din timp (doream să oficializăm relația în 2016), dar ne-am gândit că din moment ce am decis să începem o viață împreună într-o altă țară e important să avem o legătură mai mult decât emoțională între noi.

De ce în România? Pentru că și eu, și Dan suntem unioniști convinși și a fost frumos să demonstrăm că te poți trezi dimineață în Chișinău, să te căsătorești în Iași și să adormi în Constanța. Și-apoi, asta ne-a scutit de transcrierea certificatului de căsătorie moldovenesc în cel românesc.

Și ceremonia în sine de căsătorie în România e mai puțin sofisticată, durează exact 2 minute, ofițerul de stare civilă îți zice câteva chestii practice, ce drepturi și obligații au familiile în România, îți urează casă de piatră și gata. Nici n-am reușit să ne dăm seama ce se întâmplă că eram deja căsătoriți 😀

Căsătoria n-a schimbat nimic în relația noastră, dar a fost o decizie înțeleaptă pentru că deja există și o relație legală între noi și asta ne-a ajutat atunci când am căutat apartamentul, ne ajută la obținerea permisului de ședere și probabil vor mai fi situații în care vom fi bucuroși că avem certificatul de căsătorie.

E un pic ciudat atunci când Dan mă prezintă drept „my wife” sau eu „my husband”, dar începem să ne obișnuim cu noul statut – chiar și pe Facebook l-am schimbat 😀

Pregătirea de plecare și drumul

Pregătirea de plecare a început imediat ce ne-am dat seama că vrem să venim în Olanda. Câteva luni am tot citit pe Internet despre această țară, am vorbit cu mai mulți moldoveni/români care locuiesc acolo, condițiile de ședere, de muncă, de import a bunurilor, etc.etc.

Sfârșitul lui august l-am dedicat pregătirilor mașinii, dar și a noastre. Am cumpărat haine de ploaie din Chișinău, dar se pare că degeaba, că pe lângă hainele de ploaie pe care le poartă aici localnicii, ale noastre sunt jucării 🙂

Ne-am luat rămas bun de la prieteni și familie și pe 1 septembrie am pornit la drum. Am mers lejer, am condus nu mai mult de 10 ore pe zi, am dormit o noapte în Satul Mare, altă noapte în Praga, iar a treia noapte eram deja în Almere, o suburbie a Amsterdamului.

plecarea

Căutarea apartamentului

Am început să căutăm apartament cu două săptămâni înainte de plecare, dar a fost imposibil să găsim ceva de la distanță.

casa amsterdamOlanda este o țară extrem de populată (17 milioane de locuitori și un teritoriu cam la fel ca al Republicii Moldova), nu a fost tocmai ușor să închiriem un apartament, iar prețurile nu sunt deloc mici.

De pe 3 până pe 16 septembrie am locuit în tot felul de locuri posibile, camere închiriate pe Airbnb, hoteluri, B&B-uri. S-ar părea că nu e o perioadă lungă, dar incertitudinea și stresul își spun cuvântul, așa că am ales să facem contract pentru un apartament pe care l-am găsit, de fapt, chiar a doua zi după ce am sosit în Olanda, dar eram reticienți și nu l-am considerat ca opțiune.

Pentru a reuși să închiriezi un apartament în Amsterdam mai că trebuie să treci un casting. Trimiți datele despre tine agențiilor, apoi ele decid dacă te cheamă să vezi apartamentul. Te sună să-ți zică că poți veni să vezi apartamentul și ai senzația că deja e al tău, iar când ajungi acolo îți dai seama că la fiecare 10 minute sunt programați vizitatori și cel puțin alte 10 cupluri sau persoane doresc, la fel ca tine, să-l închirieze. După ce toți pretendenții vizitează apartamentul, agentul decide care e cel mai potrivit cuplu/persoană care să-l ia. Nu mai zic că unele agenții cereau ca cei care închiriază să aibă salariul de cel puțin 4 ori mai mare ca plata lunară pentru apartament – ceea ce înseamnă vreo 5000 de euro.

Opțiunea s-a dovedit a fi nu tocmai rea și mă bucur că nu mai dormim prin diferite părți ale Olandei și că avem casa noastră.

Legalizarea șederii

Nu poți să-ți legalizezi șederea până nu ai un contract de chirie. Poți închiria și o cameră într-un apartament mai mare, dar nu toți proprietarii oferă posibilitatea de înregistrare acolo. Acum, că avem un contract de chirie pe un termen de 12 luni unde suntem trecuți ambii ca locuitori, celelalte probleme devin minore.

Ne-am programat deja la municipalitate să obținem permisul de ședere, la începutul lui octombrie vom merge să depunem cerere, iar peste câteva zile vom avea deja actul care confirmă rezidența noastră aici.

Și, cel mai important aspect, suntem aici ca cetățeni români. Adică dacă planificați să plecați și aveți doar cetățenia Republicii Moldova e aproape imposibil. Bine, e posibil dacă ești un geniu și toți angajatorii te vânează și sunt gata să plătească mai multe impozite și să-ți facă permisul de muncă.

Cetățenii români, ca și ceilalți cetățeni ai UE, au dreptul de muncă în statele europene, dar și multe alte drepturi. E complicat să explici celor de aici care-i treaba cu două cetățenii și două seturi de acte. Noi însă nu ne prea complicăm, le spunem că suntem români, iar dacă avem timp pentru explicații, le povestim care-i legătura dintre Republica Moldova și România, de ce vorbim aceeași limbă și de ce suntem și noi etnici români, chiar dacă nu ne-am născut în România.

Cam aceasta-i povestea mutării noastre în Olanda. E o țară minunată! Am depus ceva efort ca să părăsim zona de confort, dar sunt sigură că nu vom regreta pasul făcut. Partea frumoasă e că dacă ne plictisim, eșuăm sau murim de dor, putem reveni acasă oricând vrem. Pentru că întotdeauna acasă are cine să te aștepte 🙂