Cum pot vinăriile private din Moldova să cucerească turiștii străini

În ultimul an am găzduit în casa mea mai mulți turiști străini, dar și am urmărit pe Instagram și bloguri ce fac și pe unde umblă turiștii care ajung Republica Moldova. Nu mă refer aici la turiștii care intră in statistica Agenției de Turism pentru că, de cele mai multe ori, cei despre care vorbesc eu vin pe cont propriu, fără implicarea unei agenții.

Ei bine, din observațiile mele, turiștii vin la noi pentru două lucruri: Transnistria și vinul. Aproape toți vor să vizite Tiraspolul pentru că în ultimii 2-3 ani presa internațională a tot publicat articole întregi, reportaje video și chiar documentare despre Transnistria ca fiind singurul loc din lume unde s-a conservat atât de bine spiritul sovietic. Eu chiar cred că nu e singurul loc din lume unde găsești atâtea rămășițe sovietice, sunt sigură că sunt orășele în Ucraina, Rusia, Belarus care arată cel puțin atât de sovietic, dar…turismul nostru are de câștigat de pe urma acestei imagini create de presa internațională. Zic turismul nostru pentru că aproape toți turiștii care merg în regiunea transnistreană găsesc 2-3 zile și pentru a vizita cele mai importante obiective turistice din partea dreaptă a Nistrului.

Și, da, niciun turist care vine în Republica Moldova nu va ignora vinăriile. Am văzut însă destui turiști care n-au rămas impresionați de Cricova sau Mileștii Mici. Da, sunt grandioase, ambele în Cartea Recordurilor, interesante în felul lor, dar nu-ți oferă deloc experiența pe care o aștepți. Sunt faine pentru poze și pentru a te lăuda pe Facebook că ai vizitat cel mai mare beci din lume, vinăria cu cea mai mare colecție de vinuri din lume sau că ai atins colecțiile lui Putin sau Merkel de vin.

Însă, cel puțin eu, am rămas cel mai mult impresionată de vinăriile mici, private, unde proprietarii au depus mult suflet în tot ce au realizat, iar această implicare chiar se simte în tot ce vezi, atingi și guști.

La vinăria Purcari am fost de mai multe ori și nu trebuie să repet că își tratează oaspeții cu cel mai înalt respect și profesionalism. Cel mai mult îmi place de nenea Aurel, ghidul de acolo, pe care l-am ascultat de cel puțin 4 ori.

aurel grosu

La Purcari vei găsi tot ce aștepți de la o vinărie: cadrul rustic, podgoriile, Nistrul alături, fabrica unde vei fi ghidat, degustări, hotel și un restaurant foarte bun. Și, deși nu e o vinărie mică, toatea acestea sunt într-o atmosferă perfect intimă. Recomand de fiecare dată vinăria Purcari, dar și vinul și niciodată nu mi s-a spus că a fost o dezămăgire. Păcat doar că pe unii turiști distanța de la Chișinău, dar și transportul public moldovenesc, îi determină să se lase păgubași.

purcari

Și mă bucur din suflet că și alte vinării au înțeles că nu trebuie să se limiteze la fabrică și vii, dar au început să amenajeze spațiile lor pentru turiști și chiar au început a construi hoteluri. În luna aprilie am avut o plăcerea să vizitez  vinăria Et Cetera în cadrul infotripului Descoperă Moldova. A fost o adevărată revelație pentru mine!

Așa arată restaurantul cu terasă al vinăriei:

et cetera

Totul este amenajat cu foarte mult gust și, cel mai important, cu mult suflet. Este o vinărie tânără, dar a reușit să se impună pe piață datorită calității vinurilor. Nu sunt mare cunoscător de vinuri, dar Et Cetera m-a cucerit din prima.

Vinăria este relativ tânără. Totul a început în 2013, când frații Luchianov au hotărât să planteze în satul lor de baștină, Crocmaz din raionul Ștefan Vodă, câteva hectare de vie. Prin 2007 construiau crama, iar din 2009, când au obținut licența, vinăria a prins suflet și a început să atragă turiști.

E atât de frumos să asculți povestea unei vinării chiar din gura fondatorilor, care au ales să se mute din SUA, după mai mulți ani petrecuți acolo, să se dedice vinului.

Așa se vede din interiorul terasei, aici urmează să răsară un câmp întreg de levănțică:

et cetera 2

În curând la Et Cetera va apărea și un hotel pentru turiști și sunt sigură că în scurt timp va deveni o atracție de neratat pentru turiștii străini care doresc să petreacă 1-2 zile la o vinărie, să se trezească dimineață cu un câmp de levănțică la geam, să ia masa la un restaurant care arată uimitor și să încerce pe rând toate tipurile de vin produse acolo. Eu zic că două zile ar fi insuficient 🙂

După acest infotrip am vizitat și vinăria Chateau Vartely de la Orhei și intenționez să vizitez și altele vara aceasta, primordial Mimi și Poiana. Concluzia e aceeași: Sectorul privat poate face minuni pentru turismul nostru, iar cei care aleg să-și investească banii și timpul în asemenea afaceri au toată admirația mea.

foto: Vlad Ilaș