Turism de weekend: Odesa

La sfârșitul lui ianuarie am mers într-o vizită-fulger în Odesa. Nu știu cum s-a întâmplat că n-am ajuns până acum acolo, chiar dacă m-am născut la o azvârlitură de băț de granița cu Ucraina.

Și-apoi aveam păreri contradictorii despre acest oraș. Cei care au fost acolo în scurte escapade povesteau despre Odesa în roz, cei care merg des la cumpărături sau muncă vorbeau despre un oraș murdat, cu taximetriști șmecheri care așteaptă să te scurgă de bani și despre un transport public oribil.

Și-am mers! Chiar de ziua mea. Am pornit dimineață, la 7: 20, cu trenul din Chișinău, un tren sovietic care se mișca ca un melc rănit. După vreo 2 ore jumătate eram în gara Bender, unde am staționat aproape o oră.

Dar nu ne-am plictisit pe drum, aveam impresia că sunt în Uniunea Sovietică. Scaunele de lemn (noi aveam și măsuță! ), controlorul amețit care dispărea periodic și revenea tot mai rumen și care ne-a sugerat de câteva ori să nu cumpărăm bilete la întoarcere, oamenii care urcau în Bender sau Tiraspol cu pașapoarte roșii, totul parcă era desprins dintr-un film sovietic.

Într-un final am ajuns la gara din Odesa. Contrar așteptărilor, era mai frig decât la Chișinău. Am rezervat pe booking.com din timp cazarea, iarna prețurile sunt relativ mici (am dat aproximativ 10 euro pentru o cameră dublă), condițiile au fost ok, însă poziționarea nu prea 😉 În schimb, am mers cu microbuzele. Doar așa am înțeles că transportul public din Chișinău e suportabil 🙂

Am vizitat, în primul rând, portul. Era un frig că nu puteam face poze. Aveam impresia că dacă continui să fac fotografii și să selectez filtre pentru Instagram, rămân fără degete 😀

  Am urcat celebrele Scări Potemkin. Au devenit celebre datorită filmului mut Bronenostes Potemkinturnat în 1925.

Și-am început să cunoaștem la pas centrul istoric al orașului. Mi-au plăcut la nebunie clădirile vechi, boeme

Eminescu la Odesa:

Chiar dacă se cunoaște că Odesa este un oraș profund pro-rus, iar pe stradă n-am auzit aproape deloc ucraineana, se simțea puțin din atmosfera Euromaidanului. Am prins și un marș

Apoi am mers la delfinariu. Programul îl găsiți aici.  A fost foarte frumos, atât spectacolul, cât locul unde este poziționat delfinariu. Pentru prima dată am văzut marea înghețată. Emoții contradictorii

Iar escapada a fost pe atât de friguroasă, pe atât de caldă 🙂

 În loc de concluzie, vă recomand să mergeți la Odesa. Așa, când te saturi de Chișinău și simți nevoia să vezi altceva, chiar dacă pentru două zile. Un oraș plin de contraste, dar drăguț. Cu multe mașini rusești pe stradă, cu clădiri aristocrate și cafenele cochete.

Până acum am vizitat în Ucraina: Cernăuțiul, Kievul, Camenets-Podolsky, Hotinul, Cetatea Albă și Odesa. Următorul oraș va fi cu siguranță Livov. Încă nu știu când, dar … 🙂