Educatie

cms-image-000013945

Dragi părinți, bucurați-vă dacă liceul din satul vostru se închide

Ceea ce nu înțeleg părinții din sate e că economiile pe care le fac cu copilul lor pe perioada liceului le va aduce un prejudiciu mult mai mare pe timp lung. Atunci când dintr-o clasă de 25 de copii doar unul ia Bacalaureatul (care e un test nu pentru cei care excelează, dar e de complexitate medie) e o problemă. Câți îngineri buni vor ieși din 25 de elevi dintr-o clasă care a picat Bac-ul la matematică? Sau câți medici buni vor ieși dintr-o clasă care a învățat biologia de la un profesor de geografie care a fost nevoit să se reorienteze pentru a nu pierde locul de muncă? Sau ce șanse există ca copilul tău să aibă un salariu decent într-o companie internațională dacă în liceul din sat nu există profesor de limbă engleză sau dacă există el, de fapt, e de franceză și studiază engleza din mers odată cu elevii? Sau cum va putea copilul tău să se exprime și să scrie corect în limba română dacă timp de mulți ani a avut un profesor căruia nu i-a păsat?

Educația e un domeniu care nu justifică nicio economie. E jalnic că unii părinți adună bani pentru nunta copiilor lor încă de pe când aceștia au 15 ani, dar nu își pun problema să-și trimită copilul la un liceu în centrul raional sau din Chișinău care i-ar oferi mai multe decât cel din sat. E și mai jalnic că moldovenii nu se rușinează să ia credit de la bancă sau să împrumute bani pentru a organiza nunta copilului lor, dar nu ar face asta niciodată pentru a îndrepta banii pentru un liceu mai bun sau pentru facultate. Ceea ce nu înțeleg părinții e că educația necesară la timpul potrivit îi va ajuta enorm de mult pe copiii lor, iar peste vreo 5 ani aceștia ar putea avea venituri de 10 ori mai mari ca ei – da, eu chiar știu tineri de vârsta mea care au salariu în Chișinău de peste 1500 de euro și nu mă refer doar la cei care lucrează în IT. Orice moldovean cu venituri medii ar putea să suporte cheltuielile de navetă sau mutare a copilului său într-un oraș din Moldova sau în Chișinău cu sacrificii materiale sau fără. Adunați toți banii cheltuiți pe reparație în ultimul an, împărțiți suma la 9 și sunt sigură că iese suma necesară unui adolescent pentru a locui la câteva zeci km de voi sau pentru navetă. Eu chiar cred că reparația, mașina și multe alte cheltuieli pot aștepta în favoarea unei educații mai bune pentru copilul vostru.

Nu vreau să jignesc profesorii din satele noastre. Sunt sigură că sunt profesori buni și dedicați, iar o parte din profesorii mei din liceu chiar au fost buni. Dar un profesor bun la o disciplină nu îi poate compensa pe ceilalți 10 de la celelalte discipline care nu aduc performanță, elevii cărora pică bacalaureatul în masă sau predau altă disciplină pentru că nu există profesori suficienți. Din acest motiv e bine să avem mai puține licee, dar mai bune.

Îmi puteți spune că un copil deștept va studia și singur adăugător și că va excela, chiar și în lipsa profesorilor foarte buni. E și nu e prea așa. Ceea ce nu înveți la timp e mai greu să înveți când ajungi la maturitate. Da, eu am început să învăț engleza la 23 de ani, dar nici nu vreau să îmi aduc aminte de toate oportunitățile pe care le-am pierdut până atunci pentru că nu cunoșteam engleza. Și uneori chiar e prea târziu și te trezești în fața faptului împlinit și chiar nu reușești să înveți în 3 luni ce alții învață în zeci de ani.

Nu poate exista competitivitate într-o clasă cu 12 sau 15 elevi menținută artificial doar pentru a salva liceul. Și nu e normal ca profesorii să facă presiuni asupra părinților doar ca aceștia să își păstreze copii în sat după clasa a 9-a.

Închiderea liceului nu e motiv de bocet, e șutul în fund care trebuie să vă determine să găsiți resurse și dorință să oferiți copilului vostru mai mult. Mai ales că studiile liceale în Republica Moldova sunt (aproape) gratuite ( taxele neformale sunt subiect aparte), iar în fiecare raion există 1-2 licee bune, cu profesori care aduc performanță.

Știu că e trist că profesorii din sate rămân fără locuri de muncă pentru că și așa salariile lor sunt mult prea mici, dar e mai trist că închidem ochii la calitatea studiilor și ne preface că aceasta problemă nu există.

Uneducated – spectacol la care trebuie duși cu forța angajații Ministerului Educației

uneducated

În clasele primare mă simțeam cel mai inutil om din lume. Nu eram bună la nimic din ce avea nevoie școala de la un elev. Colegii mei, în afara orelor, frecventau cercul de folclor, teatrul de păpuși, alții dansau. Adică tot la ce eu n-am pic de talent! Când se făceau sărbători, de cele mai multe ori, eu stăteam alături de colegi, dar mie și altor băieți din clasă mi se făcea un semn, de acela cu degetul la gură, să tac. Sau să dau din buze, să mă prefac a cânta. Adică să fac ce vreau, doar să nu iasă vreun sunet din gura mea. Au fost mulți ani în care eu chiar credeam că sunt cel mai netalentat om din lume, deși, mai tot timpul, eram cea mai bună elevă din clasă și aveam cele mai mari note la toate disciplinele, în afară de cele vocaționale.

Mă gândeam în mintea mea de copil că mă voi face profesoară de matematică când voi crește mare pentru că …la altceva nu mă pricep. Și hotărâsem atunci: dacă nu sunt bună la științele umaniste, să fiu cea mai bună la cele exacte. Și am fost. Am început să ignor științele umaniste, oricum colegii mei erau talentați, compuneau poezii, tansau, cântau, jucau teatru…nu mai era loc de mine. Știam din start că desenul pe care îl voi face va ieși urât, compunerea va fi lipsită de epitete și metafore, iar dacă voi începe să cânt la educația muzicală, îmi va zice profesoara că mai bine să mă opresc. Mi-aduc aminte, prin clasa a IV-a, profesoara ne-a dat să facem o compunere despre limba română. Mi-am notat în caiet la tema pentru acasă pe scurt „De făcut compunere despre limbă„. Când am ajuns acasă am făcut ditamai compunere de o pagină despre limbă, dar nu limba română, dar limba din gură și să spun cât de important e că avem o limbă în gură și că ea ne ajută să simțim gusturile, să vorbim etc. etc :))

Am noroc că prin clasa a 9-a sau a 10-a, după multe lecturi și datorită unei profesoare bune de română care-mi devenise simpatică, m-am descoperit și am înțeles că ceea ce vreau să fac în viața asta nu e matematica, fizica sau chimia, dar că există domenii în care eu chiar sunt talentată și care mă reprezintă mai mult.

Sunt sigură că exemplul meu nu e singular, iar acesta oglindește impotența școlii moldovenești de a descoperi potențialul din fiecare elev. Iar un talent nedescoperit la timp sau neîncurajat înseamnă omorârea lui.

Apoi, prin clasa a III-a, nu știu de unde a venit un ordin că elevii trebuie împărțiți în clase diferite în funcție de reușita lor școlară. Eram trei clase de a III-a și ne-am pomenit împărțiți în trei categorii: deștepți, medii și proști. Nimeni nu se mai rușina să folosească chiar aceste cuvinte pentru a se referi la o clasă sau alta. Eu eram în clasa deștepților, cei care aveau doar note de 8, 9 și 10. Era perfect, se crease o competiție acerbă între noi și evoluasem mult în acel an. Doar că în următorul an profesorii sau ministerul sau nu mai știu ceine au înțeles că o idee mai stupidă ca aceasta nu poate exista. Și ne-au amestecat înapoi, în funcție de zonele unde locuiam. Atunci să vezi dezastru! Diferențele între cei din clasa cu elevi cu note mari și cea cu note mici devenise de la cer la pământ. Noi evoluasem rapid, iar cei din clasa cu note mici involuase și mai mult, în lipsă de concurență și motivare.

Și aș putea enumera încă un șir întreg de exemple. Procesul educațional în Moldova e un eșec total. Și nu cred că suntem în drept să învinovățim profesorii care au salariul de 2 mii de lei. Nu știu cine e vinovat, habar n-am, dar mă sperie consecințele.

Spectacolul Uneducated, pe care l-am văzut săptămâna trecută la Spălătorie, taman e despre asta. O radiografie a sistemului educațional care te face să tremuri. O oglindire perfectă! De la ce se întâmplă în grădinițe, școli, apoi universități.

Mergeți să-l vedeți. Trebui trimiși, obligatoriu, angajații Ministerului să-l vadă. Poate ei nu cunosc că lucrurile au degenerat într-atât. Și poate li se luminează mintea și vin cu soluții. Detaliile despre piesă le găsiți aici.