Dublinul cel mic și cochet

Dublinul era al doilea oraș pe care urma să-l vizităm în scurta noastră călătorie în Anglia-Irlanda de la începutul lunii martie.

Urma să ajungem în Dublin cu avionul, luasem din timp bilete cu 20 euro de la Aeroportul Stansted, dar Londra, cum am mai zis în articolul precedent, e un oraș foarte imprevizibil și trebuie să ieși din casă cu cel puțin 2 ore înainte dacă vrei să ajungi la timp la o întâlnire. Nu mai zic de aeroport! Eram la limită, dacă ne doream să prindem avionul trebuia să luăm un tren (iar biletul era vreo 27 lire de căciulă) și oricum exista probabilitatea să pierdem avionul, așa că ne-am lăsat păgubași. Am cumpărat cel mai ieftin bilet la autocarul Londra-Dublin (care costa fix cât am fi dat până la aeroport!), am petrecut vreo 5 ore groaznice de așteptare în autogară și spre seară pornisem la drum.

Ulterior ne-am dat seama de ce biletul a fost așa ieftin, am făcut ocolul Angliei, am trecut prin Manchester. Am ajuns noaptea târziu în Holyhead, în Țara Galilor. Era aproximativ ora 2 noaptea, am ieșit din autocarul care ne-a lăsat în port, era un frig de doamne ferește. Am așteptat vreo 2 ore în port până a venit un vapor care ne-a dus în Dublin.

Era pentru prima dată când călătoresc cu un vas atât de mare, unde mai pui că era și o ditamai furtună. În timp aproape toți călătorii dormeam, eu abia mai rezistam de la răul de mare și strigam la Dan să meargă să vorbească „cu cine trebu'” să oprească vaporul.

Au fost vreo 4 ore de chin. Valurile erau imense și, practic, n-aveai cum să stai în picioare. Dar nici să stau pe scaun sau jos că-mi era și mai rău. Mă spălam pe mâini la baie și la un moment dat vasul s-a mișcat atât de tare, încât capul meu a aterizat direct în peretele de metal.

IMG_7615Într-un final am ajuns pe la 6 dimineața în portul din Dublin. Frig și vânt. După o oră a venit după noi Patrick, băiatul la care urma să stăm. După atâtea ore nedormite și aventuri am ajuns în pat, am pus capul pe pernă și ne-am trezit peste vreo 8 ore. Deci am dormit jumătate de zi destinată plimbării prin Dublin! Am mers mult prin centrul orașului și am ajuns la Guiness StoreHouse. Îți dai seama că ai ajuns la destinație nu după hartă, dar după mirosul îmbătător al berii și orzului care apare cu vreo 2 străzi mai devreme. Ne-am lăsat ghidați de miros și am ajuns exact unde trebuia! Am fost întâmpinați cu imaginea asta de epocă: 2015-03-12_1426199856   Iar ceea ce-a urmat a fost de poveste! A fost prima mea vizită la o fabrică de bere, deci tot ce vedeam mă fascina. Guiness Storehouse e mai mult un muzeu al berii Guiness, care este brandul numărul 1 al Irlandei. Biletele dacă le iei pe loc costă 18 euro, dacă online – 16 euro. Dacă vi se pare mult, nu e! În prețul biletului este inclus și o halbă mare cu bere, dar și degustări mai mici, iar felul în care e amenajat Casa Guiness te va ține cel puțin 2 ore cu ochii pe pereți. Clădirea are șapte etaje, iar fiecare etaj te ademenște cu mirosuri care mai de care. Mi-a plăcut foarte mult fata care ne-a fost ghid. Recunosc, rar mi se întâmplă să fiu atentă la ce spune ghidul. Atunci am fost.  

IMG_7642

IMG_7643
IMG_7645

IMG_7652Zona butoaielor. Unde întorceai capul dintr-un butoi apăreau imagini video cu procesul de fabricare a berii sau cu istoria berii Guiness
IMG_7658

IMG_7661 Cea mai așteptată a fost, bineînțeles, zona unde am învățat să turnăm berea în pahar. Iar după ce-am învățat lecția și-am primit chiar și diplome, am putut să ne savurăm în liniște berea pe care ne-am turnat-o singuri. Nu e nimic complicat. Alegem un pahar curat, punem degetul arătător pe logo-ul Guiness de pe pahar (harpa), tragem maneta până berea ajunge până la vârful degetului. Te oprești din apăsat până când paharul devine plin, fără vreo 3 cm. Îl lași să se liniștească și mai adaugi bere. IMG_7672IMG_7675

IMG_7678La finalul degustării am făcut și o poză de grup pe care am putut să ne-o trimitem singuri pe mail de pe tabletele din hol.

IMG_7685

Iar de sus, de la etajul 7, se vede și orașul ca în palmă. Noi am prins un apus minunat. Bine, după atâta bere, orice ne-ar fi părut extraordinar 🙂IMG_7686 După ce-am revenit de la muzeu ne-am văzut cu Irina și Vlad, doi prieteni care s-au mutat în Dublin anul acesta. Și, ghici, iar bere! Și iar Guiness! Pub-urile irlandeze sunt cele mai faine, o știam și înainte de a merge în Irlanda. Dar, nicăieri nu sunt atât de faine ca în Irlanda pentru că niciun bar care se respectă acolo n-o să-și întâmpine clienții fără muzică live. Și-am văzut atâta viață în localul cela!

IMG_7698

Ne-am plimbat de-a lungul râului Liffey, sunt frumoase podurile cu luminițe, păcat că n-am prea prins frumusețea lor în poză.

IMG_7694 A doua zi ne-am plimbat prin centru iar și am redescoperit frumusețea de oraș pe ca o lăsasem cu o seară înainte. Clădirile sunt mici, cochete. Străzile curate. După Londra, prețurile din Dublin mi se păreau super decente. A, da, în toate autobuzele din Dublin există Wifi gratuit și rapid.   

De la etajul doi al autobuzelor ies poze mai mult decât bune, chiar și prin sticlă:
IMG_7707

IMG_7711

IMG_7628

Îmi pare rău că nu am avut cel puțin 3 zile întregi la dispoziție. Dar, restul..data viitoare.