Uneducated – spectacol la care trebuie duși cu forța angajații Ministerului Educației

uneducated

În clasele primare mă simțeam cel mai inutil om din lume. Nu eram bună la nimic din ce avea nevoie școala de la un elev. Colegii mei, în afara orelor, frecventau cercul de folclor, teatrul de păpuși, alții dansau. Adică tot la ce eu n-am pic de talent! Când se făceau sărbători, de cele mai multe ori, eu stăteam alături de colegi, dar mie și altor băieți din clasă mi se făcea un semn, de acela cu degetul la gură, să tac. Sau să dau din buze, să mă prefac a cânta. Adică să fac ce vreau, doar să nu iasă vreun sunet din gura mea. Au fost mulți ani în care eu chiar credeam că sunt cel mai netalentat om din lume, deși, mai tot timpul, eram cea mai bună elevă din clasă și aveam cele mai mari note la toate disciplinele, în afară de cele vocaționale.

Mă gândeam în mintea mea de copil că mă voi face profesoară de matematică când voi crește mare pentru că …la altceva nu mă pricep. Și hotărâsem atunci: dacă nu sunt bună la științele umaniste, să fiu cea mai bună la cele exacte. Și am fost. Am început să ignor științele umaniste, oricum colegii mei erau talentați, compuneau poezii, tansau, cântau, jucau teatru…nu mai era loc de mine. Știam din start că desenul pe care îl voi face va ieși urât, compunerea va fi lipsită de epitete și metafore, iar dacă voi începe să cânt la educația muzicală, îmi va zice profesoara că mai bine să mă opresc. Mi-aduc aminte, prin clasa a IV-a, profesoara ne-a dat să facem o compunere despre limba română. Mi-am notat în caiet la tema pentru acasă pe scurt „De făcut compunere despre limbă„. Când am ajuns acasă am făcut ditamai compunere de o pagină despre limbă, dar nu limba română, dar limba din gură și să spun cât de important e că avem o limbă în gură și că ea ne ajută să simțim gusturile, să vorbim etc. etc :))

Am noroc că prin clasa a 9-a sau a 10-a, după multe lecturi și datorită unei profesoare bune de română care-mi devenise simpatică, m-am descoperit și am înțeles că ceea ce vreau să fac în viața asta nu e matematica, fizica sau chimia, dar că există domenii în care eu chiar sunt talentată și care mă reprezintă mai mult.

Sunt sigură că exemplul meu nu e singular, iar acesta oglindește impotența școlii moldovenești de a descoperi potențialul din fiecare elev. Iar un talent nedescoperit la timp sau neîncurajat înseamnă omorârea lui.

Apoi, prin clasa a III-a, nu știu de unde a venit un ordin că elevii trebuie împărțiți în clase diferite în funcție de reușita lor școlară. Eram trei clase de a III-a și ne-am pomenit împărțiți în trei categorii: deștepți, medii și proști. Nimeni nu se mai rușina să folosească chiar aceste cuvinte pentru a se referi la o clasă sau alta. Eu eram în clasa deștepților, cei care aveau doar note de 8, 9 și 10. Era perfect, se crease o competiție acerbă între noi și evoluasem mult în acel an. Doar că în următorul an profesorii sau ministerul sau nu mai știu ceine au înțeles că o idee mai stupidă ca aceasta nu poate exista. Și ne-au amestecat înapoi, în funcție de zonele unde locuiam. Atunci să vezi dezastru! Diferențele între cei din clasa cu elevi cu note mari și cea cu note mici devenise de la cer la pământ. Noi evoluasem rapid, iar cei din clasa cu note mici involuase și mai mult, în lipsă de concurență și motivare.

Și aș putea enumera încă un șir întreg de exemple. Procesul educațional în Moldova e un eșec total. Și nu cred că suntem în drept să învinovățim profesorii care au salariul de 2 mii de lei. Nu știu cine e vinovat, habar n-am, dar mă sperie consecințele.

Spectacolul Uneducated, pe care l-am văzut săptămâna trecută la Spălătorie, taman e despre asta. O radiografie a sistemului educațional care te face să tremuri. O oglindire perfectă! De la ce se întâmplă în grădinițe, școli, apoi universități.

Mergeți să-l vedeți. Trebui trimiși, obligatoriu, angajații Ministerului să-l vadă. Poate ei nu cunosc că lucrurile au degenerat într-atât. Și poate li se luminează mintea și vin cu soluții. Detaliile despre piesă le găsiți aici.