Atractii turistice

et cetera 2

Cum pot vinăriile private din Moldova să cucerească turiștii străini

În ultimul an am găzduit în casa mea mai mulți turiști străini, dar și am urmărit pe Instagram și bloguri ce fac și pe unde umblă turiștii care ajung Republica Moldova. Nu mă refer aici la turiștii care intră in statistica Agenției de Turism pentru că, de cele mai multe ori, cei despre care vorbesc eu vin pe cont propriu, fără implicarea unei agenții.

Ei bine, din observațiile mele, turiștii vin la noi pentru două lucruri: Transnistria și vinul. Aproape toți vor să vizite Tiraspolul pentru că în ultimii 2-3 ani presa internațională a tot publicat articole întregi, reportaje video și chiar documentare despre Transnistria ca fiind singurul loc din lume unde s-a conservat atât de bine spiritul sovietic. Eu chiar cred că nu e singurul loc din lume unde găsești atâtea rămășițe sovietice, sunt sigură că sunt orășele în Ucraina, Rusia, Belarus care arată cel puțin atât de sovietic, dar…turismul nostru are de câștigat de pe urma acestei imagini create de presa internațională. Zic turismul nostru pentru că aproape toți turiștii care merg în regiunea transnistreană găsesc 2-3 zile și pentru a vizita cele mai importante obiective turistice din partea dreaptă a Nistrului.

Și, da, niciun turist care vine în Republica Moldova nu va ignora vinăriile. Am văzut însă destui turiști care n-au rămas impresionați de Cricova sau Mileștii Mici. Da, sunt grandioase, ambele în Cartea Recordurilor, interesante în felul lor, dar nu-ți oferă deloc experiența pe care o aștepți. Sunt faine pentru poze și pentru a te lăuda pe Facebook că ai vizitat cel mai mare beci din lume, vinăria cu cea mai mare colecție de vinuri din lume sau că ai atins colecțiile lui Putin sau Merkel de vin.

Însă, cel puțin eu, am rămas cel mai mult impresionată de vinăriile mici, private, unde proprietarii au depus mult suflet în tot ce au realizat, iar această implicare chiar se simte în tot ce vezi, atingi și guști.

La vinăria Purcari am fost de mai multe ori și nu trebuie să repet că își tratează oaspeții cu cel mai înalt respect și profesionalism. Cel mai mult îmi place de nenea Aurel, ghidul de acolo, pe care l-am ascultat de cel puțin 4 ori.

aurel grosu

La Purcari vei găsi tot ce aștepți de la o vinărie: cadrul rustic, podgoriile, Nistrul alături, fabrica unde vei fi ghidat, degustări, hotel și un restaurant foarte bun. Și, deși nu e o vinărie mică, toatea acestea sunt într-o atmosferă perfect intimă. Recomand de fiecare dată vinăria Purcari, dar și vinul și niciodată nu mi s-a spus că a fost o dezămăgire. Păcat doar că pe unii turiști distanța de la Chișinău, dar și transportul public moldovenesc, îi determină să se lase păgubași.

purcari

Și mă bucur din suflet că și alte vinării au înțeles că nu trebuie să se limiteze la fabrică și vii, dar au început să amenajeze spațiile lor pentru turiști și chiar au început a construi hoteluri. În luna aprilie am avut o plăcerea să vizitez  vinăria Et Cetera în cadrul infotripului Descoperă Moldova. A fost o adevărată revelație pentru mine!

Așa arată restaurantul cu terasă al vinăriei:

et cetera

Totul este amenajat cu foarte mult gust și, cel mai important, cu mult suflet. Este o vinărie tânără, dar a reușit să se impună pe piață datorită calității vinurilor. Nu sunt mare cunoscător de vinuri, dar Et Cetera m-a cucerit din prima.

Vinăria este relativ tânără. Totul a început în 2013, când frații Luchianov au hotărât să planteze în satul lor de baștină, Crocmaz din raionul Ștefan Vodă, câteva hectare de vie. Prin 2007 construiau crama, iar din 2009, când au obținut licența, vinăria a prins suflet și a început să atragă turiști.

E atât de frumos să asculți povestea unei vinării chiar din gura fondatorilor, care au ales să se mute din SUA, după mai mulți ani petrecuți acolo, să se dedice vinului.

Așa se vede din interiorul terasei, aici urmează să răsară un câmp întreg de levănțică:

et cetera 2

În curând la Et Cetera va apărea și un hotel pentru turiști și sunt sigură că în scurt timp va deveni o atracție de neratat pentru turiștii străini care doresc să petreacă 1-2 zile la o vinărie, să se trezească dimineață cu un câmp de levănțică la geam, să ia masa la un restaurant care arată uimitor și să încerce pe rând toate tipurile de vin produse acolo. Eu zic că două zile ar fi insuficient 🙂

După acest infotrip am vizitat și vinăria Chateau Vartely de la Orhei și intenționez să vizitez și altele vara aceasta, primordial Mimi și Poiana. Concluzia e aceeași: Sectorul privat poate face minuni pentru turismul nostru, iar cei care aleg să-și investească banii și timpul în asemenea afaceri au toată admirația mea.

foto: Vlad Ilaș

Dublinul cel mic și cochet

Dublinul era al doilea oraș pe care urma să-l vizităm în scurta noastră călătorie în Anglia-Irlanda de la începutul lunii martie.

Urma să ajungem în Dublin cu avionul, luasem din timp bilete cu 20 euro de la Aeroportul Stansted, dar Londra, cum am mai zis în articolul precedent, e un oraș foarte imprevizibil și trebuie să ieși din casă cu cel puțin 2 ore înainte dacă vrei să ajungi la timp la o întâlnire. Nu mai zic de aeroport! Eram la limită, dacă ne doream să prindem avionul trebuia să luăm un tren (iar biletul era vreo 27 lire de căciulă) și oricum exista probabilitatea să pierdem avionul, așa că ne-am lăsat păgubași. Am cumpărat cel mai ieftin bilet la autocarul Londra-Dublin (care costa fix cât am fi dat până la aeroport!), am petrecut vreo 5 ore groaznice de așteptare în autogară și spre seară pornisem la drum.

Ulterior ne-am dat seama de ce biletul a fost așa ieftin, am făcut ocolul Angliei, am trecut prin Manchester. Am ajuns noaptea târziu în Holyhead, în Țara Galilor. Era aproximativ ora 2 noaptea, am ieșit din autocarul care ne-a lăsat în port, era un frig de doamne ferește. Am așteptat vreo 2 ore în port până a venit un vapor care ne-a dus în Dublin.

Era pentru prima dată când călătoresc cu un vas atât de mare, unde mai pui că era și o ditamai furtună. În timp aproape toți călătorii dormeam, eu abia mai rezistam de la răul de mare și strigam la Dan să meargă să vorbească „cu cine trebu'” să oprească vaporul.

Au fost vreo 4 ore de chin. Valurile erau imense și, practic, n-aveai cum să stai în picioare. Dar nici să stau pe scaun sau jos că-mi era și mai rău. Mă spălam pe mâini la baie și la un moment dat vasul s-a mișcat atât de tare, încât capul meu a aterizat direct în peretele de metal.

IMG_7615Într-un final am ajuns pe la 6 dimineața în portul din Dublin. Frig și vânt. După o oră a venit după noi Patrick, băiatul la care urma să stăm. După atâtea ore nedormite și aventuri am ajuns în pat, am pus capul pe pernă și ne-am trezit peste vreo 8 ore. Deci am dormit jumătate de zi destinată plimbării prin Dublin! Am mers mult prin centrul orașului și am ajuns la Guiness StoreHouse. Îți dai seama că ai ajuns la destinație nu după hartă, dar după mirosul îmbătător al berii și orzului care apare cu vreo 2 străzi mai devreme. Ne-am lăsat ghidați de miros și am ajuns exact unde trebuia! Am fost întâmpinați cu imaginea asta de epocă: 2015-03-12_1426199856   Iar ceea ce-a urmat a fost de poveste! A fost prima mea vizită la o fabrică de bere, deci tot ce vedeam mă fascina. Guiness Storehouse e mai mult un muzeu al berii Guiness, care este brandul numărul 1 al Irlandei. Biletele dacă le iei pe loc costă 18 euro, dacă online – 16 euro. Dacă vi se pare mult, nu e! În prețul biletului este inclus și o halbă mare cu bere, dar și degustări mai mici, iar felul în care e amenajat Casa Guiness te va ține cel puțin 2 ore cu ochii pe pereți. Clădirea are șapte etaje, iar fiecare etaj te ademenște cu mirosuri care mai de care. Mi-a plăcut foarte mult fata care ne-a fost ghid. Recunosc, rar mi se întâmplă să fiu atentă la ce spune ghidul. Atunci am fost.  

IMG_7642

IMG_7643
IMG_7645

IMG_7652Zona butoaielor. Unde întorceai capul dintr-un butoi apăreau imagini video cu procesul de fabricare a berii sau cu istoria berii Guiness
IMG_7658

IMG_7661 Cea mai așteptată a fost, bineînțeles, zona unde am învățat să turnăm berea în pahar. Iar după ce-am învățat lecția și-am primit chiar și diplome, am putut să ne savurăm în liniște berea pe care ne-am turnat-o singuri. Nu e nimic complicat. Alegem un pahar curat, punem degetul arătător pe logo-ul Guiness de pe pahar (harpa), tragem maneta până berea ajunge până la vârful degetului. Te oprești din apăsat până când paharul devine plin, fără vreo 3 cm. Îl lași să se liniștească și mai adaugi bere. IMG_7672IMG_7675

IMG_7678La finalul degustării am făcut și o poză de grup pe care am putut să ne-o trimitem singuri pe mail de pe tabletele din hol.

IMG_7685

Iar de sus, de la etajul 7, se vede și orașul ca în palmă. Noi am prins un apus minunat. Bine, după atâta bere, orice ne-ar fi părut extraordinar 🙂IMG_7686 După ce-am revenit de la muzeu ne-am văzut cu Irina și Vlad, doi prieteni care s-au mutat în Dublin anul acesta. Și, ghici, iar bere! Și iar Guiness! Pub-urile irlandeze sunt cele mai faine, o știam și înainte de a merge în Irlanda. Dar, nicăieri nu sunt atât de faine ca în Irlanda pentru că niciun bar care se respectă acolo n-o să-și întâmpine clienții fără muzică live. Și-am văzut atâta viață în localul cela!

IMG_7698

Ne-am plimbat de-a lungul râului Liffey, sunt frumoase podurile cu luminițe, păcat că n-am prea prins frumusețea lor în poză.

IMG_7694 A doua zi ne-am plimbat prin centru iar și am redescoperit frumusețea de oraș pe ca o lăsasem cu o seară înainte. Clădirile sunt mici, cochete. Străzile curate. După Londra, prețurile din Dublin mi se păreau super decente. A, da, în toate autobuzele din Dublin există Wifi gratuit și rapid.   

De la etajul doi al autobuzelor ies poze mai mult decât bune, chiar și prin sticlă:
IMG_7707

IMG_7711

IMG_7628

Îmi pare rău că nu am avut cel puțin 3 zile întregi la dispoziție. Dar, restul..data viitoare.

Londra în trei zile nebune și minunate!

Haideți să vă povestesc cum a fost întâlnirea cu Londra cea mare, nebună și frumoasă.

Am cumpărat bilete din timp de la Ryanair cu 20 de euro, luasem deja o cameră de pe Airbnb la un preț foarte bun și eram siguri că va fi o călătorie cu un buget scăzut. Știam că Londra e un oraș extrem de scump, dar ne gândeam că nu și pentru noi, care am învățat cum să planificăm fiecare călătorie pentru a vizita cât mai mult cu bani cât mai puțini.

Bineînțeles că n-a fost așa, iar planurile noastre au fost date peste cap imediat ce-am ajuns la aeroportul din Stansted. Uitasem să cumpărăm lire în România, iar la schimburile valutare din aeroport nimeni nu dorea să ne dea mai mult de 27 de lire pentru 50 de euro. Am schimbat de nevoie, am cumpărat bilete la autobuzul care duce spre Londra (10 lire de căciulă), am așteptat mai mult de o oră afară într-o coadă imensă și, cu multe frustrări, dar și cu un milion de prejudecăți despre Anglia și englezi, am plecat spre Londra.

Ajunși acolo, ne-am plimbat vreo două ore prin centru, minunându-ne de vremea frumoasă, atipică pentru Londra – la fel o preconcepție.

Am găsit orașul cam așa:

london1

2015-03-04_1425504899

2015-03-04_1425501571

Deja se înserase și am zis să ne pornim să găsim apartamentul unde trebuie să stăm următoarele trei nopți. Foarte siguri pe noi, după mai multe trip-uri în mai multe orașe în care ne-am descurcat perfect cu transportul public și restul, nici nu ne-am pus problema că vom găsi greu cazarea. Nu și în Londra.

Orașul e al naibii de mare, iar ca să ajungi într-o destinație din altă zonă decât centru trebuie să schimbi de câteva ori transportul, iar biletele sunt al naibii de scumpe. A trebuit să luăm un tren, să schimbăm 2 linii de metrou ca să ajungem în zona 2 unde urma să stăm – în cartierul Greenwich. Nu aveam baterie la telefon, nici adresa exactă, noroc de o angajată a unui supermarket care ne-a ajutat și am sunat-o pe gazdă. Peste 10 minute era la noi, am mai mers vreo 20 de minute pe jos și, într-un sfârșit, morți de oboseală și de foame, am ajuns la apartamentul unei franțuzoaice prietenoase care a avut grijă să ne simțim ca acasă în toate trei zile.

Am avut noroc de prietenii pe care îi avem în Londra, care în următoarele zile au fost pe post de ghid și ne-au ajutat să vizităm cât mai multe. Altfel, într-un oraș atât de mare, fiind pentru prima dată acolo, n-am fi reușit să ne mobilizăm și organizăm pentru a vizita cel puțin 10% din ce are de oferit Londra.

A doua zi am alergat în urma lui Igor, verișorul lui Dan care locuia de vreo 9 luni în Londra și era obișnuit cu ritmul orașului. Noi bineînțeles că eram obișnuiți cu alt tip de plimbări, mai la pas, dar datorită lui am reușit să prindem o bună parte din obiectivele turistice din centrul orașului.

london3

Un oraș atât de impunător, cu o arhitectură atât de impunătoare n-are cum să nu-ți placă. Încă mai păstram niște frustrări din ziua precedentă legată de prețuri, transportul care ne deprimase, dar, cel puțin eu, eram foarte impresionată de tot ce vedeam în jur, căscam gura în stânga și-n dreapta și aveam mai tot timpul wow-uri pe limbă la fiecare peisaj, loc, clădiri și monumente pe care le recunoașteam din cărți poștale, magneți, tricouri, articole despre turism și emisiuni tv.

london22015-03-05_14255573722015-03-05_14255671522015-03-06_1425638269

Partea frumoasă în Londra pentru turiști este că toată muzeele de stat sunt cu intrare gratuită. Am reușit să vizităm doar National Gallery și British Museum. Am mers la Madam Tussauds, dar era o coadă imensă și n-am avut răbdare, poate data viitoare. În schimba am vizitat caza-muzeu Sherlock Holmes și Beatles Shop, care sunt la doar o stradă distanță.

A fost fascinantă aflarea în casa lui Holmes, mai ales că în copilărie eram mare fan și am citit și recitit de câteva ori toate aventurile detectivului.

london

2015-03-06_1425674134

2015-03-07_1425719341

Am mai vizitat cu Vlad și Igor cartierul chinezesc și, bineînțeles, M&M’s World 🙂

2015-03-05_1425592362

cartier chinesec

Și, da, nu pot să nu zic aici despre zgârîie norii din Londra, care-ți fură privirea la fiecare pas. E uimitor cum noul și vechiul crează o atmosferă atât de armonioasă în acest oraș.

2015-03-06_1425647396

Nu știu dacă trei zile ne-au fost suficiente să ne dăm seama cu ce se mănâncă acest oraș, dar, după multe discuții cu mai mulți prieteni care s-au mutat acolo, e genul de oraș de care te îndrăgostești treptat și iremediabil, că nu mai vrei să pleci de-acolo niciodată.

Ah, da, și parcurile londoneze, care sunt extraordinare.

2015-03-06_1425673860

Au fost trezi zile extrem de obositoare, n-am prea reușit să observ toate aspectele acestui oraș, dar probabil și o lună ar fi puțin pentru a-ți da seama cum stă treaba cu Londra. Cert este că e un oraș minunat pentru iubitorii de istorie și artă, bere și distracție. Un oraș care nu prea doarme și, da, un oraș care-ți răpește foarte mult timp pentru deplasări.

Pentru noi chiar a fost complicat să ne descurcăm în rețeaua de transport, abia a treia zi ne-am dezmeticit cum stă treaba. Dacă vrei să ajungi la timp la o întâlnire în Londra, trebuie să ieși cu cel puțin 2 ore mai devreme din casă. Am învățat lecția, dar era cam târziu, așa că am pierdut avionul spre Dublin, dar asta-i altă poveste.

Vatra Dornei – destinație perfectă pentru februarie

vatra dornei_sarbatorile zapezii

Vatra Dornei e destinația perfectă pentru cei care doresc o escapadă de 3-4 zile la munte. Eu probabil niciodată nu mă voi sătura de orășelul acesta. Am mers de cel puțin 10 ori  în vacanță, dar și la muncă și de fiecare dată găseam acea liniște de care cu siguranță nu ai parte în stațiuni ca Poiana Brașov sau Predeal.

Am fost 3 zile în ianuarie, prea puțin ca să simțim c-am fost în vacanță, dar… În februarie aveți un motiv în plus să vizitați Vatra Dornei pentru că au loc două weekenduri la rând Serbările Zăpezii.

Pe lângă concerte, vor fi organizate concursuri de schi, târguri cu tot felul de gustoșenii pe care poți să le-ntâlnești doar în județul Suceava (dacă mergeți – să căutați păstrăv afumat în cobză de brad), dar și alte distracții.

Eu n-am petrecut prea mult timp pe pârtie pentru că nu sunt prea bună la schiat. Nu poți să te bagi pe pârtie fără experiență  – asta a fost lecția mea. Dar anii viitori intenționez să învăț. Dacă sunteți ca mine, aveți alte posibilități de a vă distra: săniuțele sau patinoarul.

Dacă sunteți începători, recomand pârtia „Parc”, cu o lungime de 1.400 de metri. Mai sunt altele două: „Telescaun” de 3.000 de metri şi „Veveriţa” de 800 de metri.

Drumul din Chișinău spre Vatra Dornei nu este foarte obositor. Sunt mai puțin de 400 km. Dacă nu aveți mașină, puteți lua microbuzul Chișinău-Suceava (zilnic de la 8:45 , de la Autogara Sud) și de-acolo trenul spre Vatra Dornei sau puteți ajunge cu microbuzul până la Iași, iar de acolo să luați trenul spre Vatra Dornei. Detalii despre mersul trenurilor le găsiți pe cfr.ro.

Screen Shot 2015-02-02 at 8.25.23 PM

Drumul e plictisitor până la Fălticeni, de-acolo încep să apară satele frumoase care devin și mai frumoase cu cât de apropii de Gura Humorului și-ți țin privirea la geam până la Vatra Dornei. Am reușit să fac doar o poză pe drum, la Mestecăniș:

mestecanis

La destinație ne așteptau gazdele noastre – soții Dumitru și Liliana. Pensiunea  Magda este la vreo 12 minute de mers pe jos de la pârtie. Condiții bune, liniște, iar gazdele vor avea grijă să vă servească (gratuit!) cu tot ce au mai bun în gospodărie. Și totul la 60 de lei camera dublă, bani cu care nu prea ai ce face dacă vrei să iei o cameră dublă la o pensiune din Republica Moldova.

Dacă ajungeți la Vatra Dornei e musai să mâncați la Casa Bucovineană, unde veți fi serviți cu pâine coaptă pe vatră chiar în fața voastră

casa bucovineana

Și, da, în Vatra Dornei sunt cele mai prietenoase veverițe pe care le-am întâlnit vreodată 🙂

veverite

Am urcat cu telescaunul în una din zile. Nu are cabine, călătoria durează vreo 22 de minute, de aceea trebuie să vă echipați corespunzător.

telescaun

Eu am înghețat ca un țurțure până am ajuns în vârf. Dar a meritat!

cai

vatra dornei

poiana izvoarelor

În drum spre casă am ales alt traseu spre Iași, care trece prin Piatra Neamț. Cu vreo 80 km mai lung, un pic mai obositor, dar foarte, foarte frumos! În special localitățile din apropierea lacului Bicaz

bicaz

Dacă mi-au scăpat detalii pe care vreți să le cunoașteți despre stațiune, traseu, prețuri sau orice altceva, mă găsiți (mai tot timpul) pe Facebook. Drum bun!

Amsterdamul în două zile

Amsterdamul este cunoscut drept capitala sexului. Dar sex shop-urile, Red Light District-ul, muzeele dedicate sexului reprezintă doar o mică parte din ceea ce poate oferi Amsterdamul unui turist.

Am mai zis-o, dar acest oraș mi-a dat peste cap toate viziunile mele despre ceea ce înseamnă un oraș frumos. M-a bulversat total. Clădirile, curățenia, oamenii, aglomerația de biciclete m-au făcut să mă îndrăgostesc de Amsterdam la prima vedere. Din păcate vizita noastră a fost mai mult de informare decât turistică, așă că n-am reușit să vizităm nici a douăzecea parte din atracțiile turistice ale orașului. În schimb vom avea ce face data viitoare când ajungem acolo.

Vreau doar să știți că merită să alegeți Amsterdamul ca destinație de vacanță în orice anotimp. Auzisem până atunci că este un oraș extrem de scump, dar nu mi s-a părut deloc așa. Sau, poate, n-am reușit să-mi dau seama pentru că am stat acolo doar două zile și jumătate.

Am ajuns în Amsterdam din Bruxelles. Traseul este uimitor de frumos, iar trecerea din Belgia în Olanda este foarte simțitoare, n-ai zice că sunt două țări vecine. Olanda e super verde! O țară atât de mică și probabil niciun metru pătrat nu rămâne nevalorificat. Am tot căscat gura la geam, fiind uimiți de priveliștele verzi, cu turme de oi, mori de vânt, câmpuri irigate, râulețe mici și sate cochete.

Primul lucru pe care l-am făcut după ce-am ieșit din Gara Centrală din Amsterdam a fost hoinăritul pe străzile din centru. Atâtea clădiri colorate! La un moment dat mă durea gâtul pentru că nu mai știam unde să-mi îndrept privirea. Toți, dar toți oamenii cu care am interacționat în Olanda vorbeau engleza!

O mică parte din clădirile care mi-au atras atenția

2014-11-20_1416501437
2014-11-20_1416474372
2014-11-20_1416472880
2014-11-19_1416405320
2014-11-19_1416395201
2014-11-19_1416389635
2014-11-18_1416333144
2014-11-18_1416332334
2014-11-18_1416311805

Amsterdamul este considerat unul dintre cele mai frumoase orașe pe apă din lume. Pe bună dreptate! Orașul estr străbătut de multe-multe canale pe care iarna se poate patina. Noi am mers în noiembrie, așa că am admirat lebedele și rațele care înotau grațios 🙂

2014-11-18_1416337076
2014-11-18_1416348334
2014-11-20_1416510840
2014-11-18_1416330714
2014-11-18_1416313107

Centrul orașului este aglomerat, dar, pentru prima dată am întâlnit o aglomerație care nu obosește. Oamenii par extrem de calmi, organizați, zâmbitori și politicoși. O atmosferă caldă într-un oraș cu vreme rece. Cu siguranță mulți dintre turiști ajung în Amsterdam nu doar pentru muzeele de aici și pentru istoria și cultura de sute de ani a orașului, dar și pentru atmosfera de acolo. O atmosferă greu de redat în cuvinte.

Mă așteptam să găsesc un oraș agitat, cel puțin în zonele turistice, cu adolescenți gălăgioși, cu multe magazine „de iarbă”, dar a fost exact opusul. Probabil pentru că Amsterdamul are ce oferi pentru orice tip de turist.

Amsterdamul este orașul cu cea mai mare concentrație de muzee din lume. Din lipsă de timp, noi am reușit să vizităm doar unul …cel al sexului 😀 Am pus pe lista de așteptare, la următoarea vizită, Muzeul Van Gogh, Rijksmuseum, cel mai mare muzeu al istoriei evreilor din afara Israelului, muzeul Hermitage, Casa Annei Frank și, poate, Muzeul Hașișului și cel al Lalelelor.

Nu m-am așteptat să petrecem mai mult de o oră în Muzeul Sexului, găzduit de o clădire îngustă, în apropierea gării. Nu a fost nici măcar pervers, dar interesant și informativ – am aflat o grămadă de chestii interesante legate de sex și istorie și multe lucruri interesante.

Câteva poze din muzeu:

2014-11-19_1416419460
2014-11-19_1416435858
2014-11-20_1416472686

Ah, da, și Cartierul Roșu! Noi am fost un pic șocați când am intrat în el. Știam că există un Red Light District, dar pentru că vizita noastră nu a fost neapărat în scop turistic, nu am citit mai multe. Și, evident, am fost blocați când mergeam pe o stradă în căutarea unui supermarket și am dat nas în nas cu domnițele, doamnele dezgolite de la geamuri.

În Cartierul Roșu puteți vedea mai multe străduțe luminate în roșu unde femeile care doresc să ofere servicii sexuale își așteaptă clienții. Zona este împânzită și de sex shopuri, dar și pub-uri unde se fumează intens și nu doar tutun, cinematografe cu filme pentru adulți, dar și un muzeu al canabisului.

În Olanda prostituția este legalizată, iar fetele care stau la geamurile din cartier plătesc impozite ca orice lucrător din țară. Partea bună e că Guvernul are reguli și norme clare pentru femeile care practică această meserie și supraveghează constant standardele de muncă. Eu dintotdeauna am fost pro legalizării prostituției.

Pentru că în cartierul Roșu nu se prea permite să faci poze, în special la fete, aceasta e singura mea poză de acolo:

2014-11-19_1416426278

Olandezii au transformat sexul în destinație turistică. Și dacă vă așteptați să găsiți perversitate și scârboșeni, deloc! Totul e marketing, iar oamenii care locuiesc acolo sunt mai mult decât obișnuiți.

Hotelurile sunt cu adevărat scumpe, ca în tot restul nordului Europei, dar noi ca de fiecare dată am ales să mergem prin Airbnb. Am dat 50 euro pentru o cameră dublă (în hoteluri am fi plătit peste 120 euro) într-un cartier frumos. Dacă doriți să mergeți, putem recomanda cu încredere gazda la care am stat noi.

Și, da, pentru mine Amsterdamul va rămâne capitala bicicletelor! N-am mai văzut niciodată atât de multe într-un oraș.

2014-11-22_1416672052

Minunat acest oraș. Abia aștept revederea. Pentru că e început de an, timp în care mulți își planifică vacanțele pentru următoarele 12 luni – nu treceți cu vederea peste acest oraș. Recomand cu încredere!

Budapesta în 25 de fotografii

În noiembrie am petrecut patru zile frumoase și încărcate în capitala Ungariei – Budapesta. Am mers datorită unui proiect destinat jurnaliștilor, am avut agenda plină de activități, dar am reușit, serile, să cunosc o mică parte a orașului.

Budapesta a fost exact așa cum am cunoscut-o anterior din fotografii. Sau mai frumoasă chiar! Străzi curățele, arhitectură veche și frumoasă, poduri cu lanțuri, artă stradală, Dunărea impresionantă și multe-multe lumini.

Oamenii mi s-au părut cam reci. Poate că afară chiar era toamnă-iarnă sau poate așa sunt ungarii. Nu pot să fac concluzii, am stat prea puțin, dar mi s-a părut cel puțin ciudat ca oamenii să-mi răspundă la întrebarea „Pot să vă întreb ceva?” cu „Nu”. Și mi s-a întâmplat de 3 ori!

Se observă din start că orașul are viață culturală bogată. Îmi pare foarte rău că n-am avut timp să fac o plimbare cu vaporul pe Dunăre și să vizitez băile termale. Data viitoare, poate 🙂

Orașul seara e absolut spectaculos:

2014-11-09_1415569193

2014-11-09_1415576751

2014-11-10_1415599911

2014-11-10_1415599958

2014-11-10_1415605579

2014-11-12_1415774619

2014-11-12_1415820433

2014-11-12_1415827663

2014-11-13_1415865005

2014-11-13_1415853578

2014-11-14_1415938105

 

Clădiri și străzi frumoase

2014-11-10_1415604289

2014-11-10_1415614744

2014-11-10_1415618393

2014-11-10_1415625473

2014-11-11_1415716555

2014-11-12_1415799467

2014-11-12_1415803928

2014-11-13_1415854796

2014-11-13_1415864372

2014-11-15_1416078693

Și, da, cele mai frumoase stații de metrou pe care le-am văzut vreodată 🙂

2014-11-12_1415798705

2014-11-12_1415805461

2014-11-14_1415949117

Barcelona – Low Cost. Impresii și fotografii din vacanță

După ce a revenit Anastasia anul trecut din vacanță, am auzit zeci de povești cu Barcelona și cât de frumos este acest oraș. Pentru că litoralul românesc a devenit prea scump (raportat la calitatea serviciilor), am decis să mergem în Spania pentru a o revedea pe Sia (care între timp s-a mutat acolo), să ne bălăcim în Mediteraneană, dar și să descoperim frumusețile Barcelonei. Am stat 7 nopți și am văzut doar o mică parte din tot ce poate să ofere Barcelona unui turist. Voi povesti pe rând tot ce am văzut, dar și detalii despre transport, cazare, mâncare și restul.

Cum ajungi din Chișinău în Barcelona

AirMoldova are zbor direct către Barcelona, dar prețurile la bilete nu sunt deloc cele afișate pe panourile publicitare din oraș. Prin mai căutam bilete pentru august, iar prețurile începeau de la 200 euro, într-o direcție. Așa că am renunțat. Am prins oferta aniversară de la Wizzair și am luat din București cu 60 euro. Drumul până la București chiar dacă e lunguț, nu e deloc obositor. Recomand să luați autocarul de noapte, poți lejer să dormi, iar unele mijloace de transport au și Wifi. Prețul unui bilet la autocar este de 220 de lei moldovenești, ceea ce înseamnă 12 euro. Chiar dacă ați lua bilete la avion din București cu 100 de euro, tot ieșiți mai ieftin. Wizzair are zboruri spre Barcelona și din Cluj și Târgul Mureș, Craiova, Târgu Mureș și Timișoara, iar bilete se pot găsi de la 40 de euro într-o direcție.

Unde te cazezi în Barcelona

Barcelona este plină vârf de turiști, iar posibilitățile de cazare la fel sunt multiple. Poți alege un hotel, hostel sau poți închiria o cameră sau un apartament pe Airbnb. Noi am ales, ca de fiecare dată, ultima variantă. Dacă vreți cazare ieftine, la fel, e neapărat să căutați din timp. Puteți găsi camere duble de la 15 euro pe Airbnb, dar variantele ieftine sunt luate din timp, de aceea trebuie să faceți rezervare și să plătiți camera cu cel puțin o lună înainte. Noi am ales o cameră de 25 de euro, în centru. Un apartament foarte frumos, amplasat chiar lângă Plaza Espana. Recomand Airbnb pentru că majoritatea proprietarilor pun la dispoziție bucătăria, mașina de spălat și restul, deci e mult mai comod decât la hotel. Dacă vreți să mergeți în Barcelona prin Airbnb, îl recomand cu toată încrederea pe Hermman, băiatul de la care am închiriat noi camera.

Ce am făcut în Barcelona

De toate! Nu cred că trebuie să mergi în Barcelona cu o agendă strictă. Noi am mers fără niciun plan de călătorie și a fost perfect. Am vizitat o parte dintre cele mai importante atracții turistice, am stat la plajă și am avut suficient timp să ne plimbăm fără rost pe străzile orașului care sunt atât de frumoase!

Primul destinația a fost, bineînțeles, plaja! Cea mai apropiată plajă de noi era Barceloneta, unde ajungeam pe jos. Foarte fain acolo, doar că e prea multă lume. Dacă aveți timp, merită să mai mergeți un kilometru sau doi să mergeți la plaja Bogatell.

2014-08-09_1407622253

2014-08-11_1407761424

 

Apoi am vizitat Sagrada Familia. Atâtea am auzit despre clădirea aceasta! Și întâlnirea cu ea a fost exact cum mi-am imaginat-o. Nu am văzut-o din interior pentru că era o coadă prea mare pentru temperaturile de august din Barcelona, dar aspectul exterior te lasă mască.

Și, da, Gaudi e peste tot. În Barcelona Gaudi nu înseamnă nici pe departe doar Sagrada Familia.

2014-08-09_1407588548

2014-08-10_1407683803

parc guell

2014-08-11_1407756506

Am vizitat și acvariumul. Am mers pentru că citisem că e una dintre cele mai populare destinații turistice. A fost frumos, interesant, dar aveam așteptări mai mari. Și prețul biletului nu era atât de mic – 20 euro 🙂

Am văzut pentru prima dată un căluț de mare și imaginea asta probabil va apărea tot timpul în capul meu atunci când îmi voi aduce aminte de acvarium din Barcelona

2014-08-09_1407599695

Un alt obiectiv turistic popular în Barcelona este Montjuicul, care s-ar traduce ca Muntele Evreilor. Sus este Muzeul de Artă Catalană, dar noi n-am reușit să-l vizităm. Puteți ajunge sus pe jos sau cu telegondola.

Și, da, dacă ajungeți în Barcelona nu aveți voie să ratați spectacolul Fântânilor Magice! Poți petrece ore în șir prind acest spectacol de lumini și muzică.

2014-08-09_1407570321

De sus, de lângă Muzeul de Artă, orașul se vede ca în palmă. Frumoase priveliști

2014-08-10_1407665341

2014-08-10_1407666087

În penultima zi am urcat cu telegondola. Hoho ce priveliște! Prețul unui bilet este de 11 euro într-o direcție și 16 în ambele. Noi am ales doar să urcăm și am coborât pe jos, agale, printre străduțele frumoase – ne-a luat vreo 2 ore 🙂

2014-08-13_1407920267

Unde am mâncat? Am ales să mâncăm în restaurantele cu terasă la stradă, majoritatea deținute de chinezi, cu mâncare ieftină și bună. Localuri sunt de tot felul, în funcție de câți bani sunteți dispuși să dați, dar oricum prețurile sunt accesibile, iar în locurile unde am mâncat noi prețurile erau comparabile cu cele de la restaurantele din Chișinău.

Ce-am mai făcut în Barcelona? Am hoinărit serile și nopțile pe străzi, am mers mult cu bicicleta, am mâncat bunătățuri de La Bouqeria și multe altele. Nici n-am observat cum au trecut acele 7 zile.

2014-08-15_1408124102

2014-08-08_1407534598

Mulțumesc Sia pentru ajutor, grijă și tăt. Și pentru acest prânz făcut de mânuțele tale, desigur 🙂

2014-08-09_1407598922

Și mulțumesc Dănuț că ai avut grijă ca această vacanță să fie cea mai frumoasă din viața mea :*

2014-08-07_1407418029

Turism de weekend: Odesa

La sfârșitul lui ianuarie am mers într-o vizită-fulger în Odesa. Nu știu cum s-a întâmplat că n-am ajuns până acum acolo, chiar dacă m-am născut la o azvârlitură de băț de granița cu Ucraina.

Și-apoi aveam păreri contradictorii despre acest oraș. Cei care au fost acolo în scurte escapade povesteau despre Odesa în roz, cei care merg des la cumpărături sau muncă vorbeau despre un oraș murdat, cu taximetriști șmecheri care așteaptă să te scurgă de bani și despre un transport public oribil.

Și-am mers! Chiar de ziua mea. Am pornit dimineață, la 7: 20, cu trenul din Chișinău, un tren sovietic care se mișca ca un melc rănit. După vreo 2 ore jumătate eram în gara Bender, unde am staționat aproape o oră.

Dar nu ne-am plictisit pe drum, aveam impresia că sunt în Uniunea Sovietică. Scaunele de lemn (noi aveam și măsuță! ), controlorul amețit care dispărea periodic și revenea tot mai rumen și care ne-a sugerat de câteva ori să nu cumpărăm bilete la întoarcere, oamenii care urcau în Bender sau Tiraspol cu pașapoarte roșii, totul parcă era desprins dintr-un film sovietic.

Într-un final am ajuns la gara din Odesa. Contrar așteptărilor, era mai frig decât la Chișinău. Am rezervat pe booking.com din timp cazarea, iarna prețurile sunt relativ mici (am dat aproximativ 10 euro pentru o cameră dublă), condițiile au fost ok, însă poziționarea nu prea 😉 În schimb, am mers cu microbuzele. Doar așa am înțeles că transportul public din Chișinău e suportabil 🙂

Am vizitat, în primul rând, portul. Era un frig că nu puteam face poze. Aveam impresia că dacă continui să fac fotografii și să selectez filtre pentru Instagram, rămân fără degete 😀

  Am urcat celebrele Scări Potemkin. Au devenit celebre datorită filmului mut Bronenostes Potemkinturnat în 1925.

Și-am început să cunoaștem la pas centrul istoric al orașului. Mi-au plăcut la nebunie clădirile vechi, boeme

Eminescu la Odesa:

Chiar dacă se cunoaște că Odesa este un oraș profund pro-rus, iar pe stradă n-am auzit aproape deloc ucraineana, se simțea puțin din atmosfera Euromaidanului. Am prins și un marș

Apoi am mers la delfinariu. Programul îl găsiți aici.  A fost foarte frumos, atât spectacolul, cât locul unde este poziționat delfinariu. Pentru prima dată am văzut marea înghețată. Emoții contradictorii

Iar escapada a fost pe atât de friguroasă, pe atât de caldă 🙂

 În loc de concluzie, vă recomand să mergeți la Odesa. Așa, când te saturi de Chișinău și simți nevoia să vezi altceva, chiar dacă pentru două zile. Un oraș plin de contraste, dar drăguț. Cu multe mașini rusești pe stradă, cu clădiri aristocrate și cafenele cochete.

Până acum am vizitat în Ucraina: Cernăuțiul, Kievul, Camenets-Podolsky, Hotinul, Cetatea Albă și Odesa. Următorul oraș va fi cu siguranță Livov. Încă nu știu când, dar … 🙂