Născută şi crescută pe strada Păcii :-)

Votați-i :)

YouTube previzualizare imaginiAzi am trecut și de susținerea lucrării de licență, degeaba ne-am speriat noi că vom avea în comisie doar profesori de la SNSPA, nu e dracu’ așa negru cum pare 😉 Chiar a fost mai bine decât am prevăzut și am luat și 10 🙂 Dar nu despre asta-i vorba. Am o rugăminte la voi, dacă tot titlul lucrării mele sună cam așa „New Media și Activismul civic pe Internet” și dacă tot ieri noaptea am fost la concertul lor, vă rog să dați dovadă de activism civic și să votați trupa Odyssey pentru ca aceasta să ajungă să cânte în deschiderea concertului Bon Jovi din București 🙂

Ce trebuie să faceți? Deschideți PAGINA aceasta și oferiți-le un vot. Dacă vor câștiga concursul, îi veți face fericiți nu doar pe membrii trupei, dar și pe mine 🙂

De ce merită să-i votați? Pentru că în orice condiții ar cânta, sunt extraordinari. I-am descoperit acum aproape 3 ani. Aveam de la cineva toate piesele lor de pe primul album într-un folder pe laptop, au stat acolo jumătate de an și într-o vacanță, fiind acasă, am dat de ele. Și de atunci ascult Odyssey tot timpul, merg la toate concertele pe care le susțin în Suceava și știu aproape toate versurile din piesele lor 🙂

Dacă nu mai credeți pe cuvânt, încercați să ascultați și 1, 2, 3, 4, 5, 6 …dacă vă plac, vă mai recomand și altele 🙂

câteva poze. dintr-o casă aparent obișnuită :)

Am eu un prost obicei. Atunci când am de făcut ceva important și urgent, îmi găsesc o mie de ocupații numai să treacă timpul. Când eram mică, sâmbăta, ai mei tot timpul plecau în prima parte a zilei la cumpărături. Eu urma să fac curățenie. Și aveam tot timpul așa o lene, mergeam mai întâi la dulapul unde sunt păstrate toate fotografiile din casă, de pe timpul când era bunica fată mare și bunelul flăcău și începeam să mă uit la fiecare. Numai să treacă timpul. Iar curățenia o lăsam pe ultima oră, când știam că trebuie să vină ai mei acasă.

Așa și acum. Mâine trebuie să prezint varianta finală a lucrării de licență, mai am de scris câteva pagini, dar lenea e prea mare. Și, așa cum fac de obicei, încep să scotocesc prin fiecare folder cu poze pe care le am în laptop (și sunt câteva mii :D). Am găsit ceva interesant, câteva poze făcute acum câteva luni într-un sătuc de pe lângă Vatra Dornei. Și am vrut să vi le arăt neapărat și vouă 🙂 (mai mult…)

finita la comedia!

SDC18482 Zilele trecute am avut cursul festiv. Dacă e să mă gândeasc ce-am făcut în acești 3 ani de facultate, în cap mai multe-mi vin la ce n-am făcut. M-am simțit student doar în anul I, când mergeam aproape la toate cursurile și aveam grave mustrări de conștiință dacă eram nevoită să chiulesc de la unul.  În ceilalți doi ani m-am ocupat de toate – organizație, muncă, plimbări prin țară, mergeam la cursurile care mi se păreau mai interesante și în sesiune. Atât. Știu că sună patetic, dar regret. Nu există facultate sau profesori neserioși, există doar studenți neserioși.

Regret că unii profesori veneau foarte pregătiți și găseau un public de 10-15, în loc de 60-65, câți ar fi trebuit să fim. Regret că n-am petrecut mai mult timp cu colegii, că pe unii n-am reușit să-i cunosc aproape deloc. Apoi regret că n-am învățat mai mult în sesiune, și pentru că aș fi știut mai mult, și pentru că aș fi avut note mai mari, iar acum nu mă stresam deloc cu admiterea la masterat.

Urmează să termin lucrarea de licență, apoi susținerea ei la SNSPA, apoi nu știu ce urmează și nici nu vreau să știu. Deocamdată 😉

Alexandrina

IMG_6952 Fost-am ieri la concertul Alexandrinei Hristov. Nu doar pentru că e din R.Moldova sau pentru că organizația noastră a fost partener la eveniment. Alexandrina e un fenomen. Ea știe că fericirea nu doarme și prin tot ceea ce face ne fericește și pe noi. Cântă, scrie, pictează. Și pe toate le face la fel de frumos. Ființă angelică, versuri și melodii angelice.

N-am fost mai mulți de 60-70 la spectacol. Poate că biletul a fost 20 de lei, iar aceasta înseamnă multișor pentru publicul sucevean care e obișnuit cu evenimente gratuite. Poate că a fost finala Ligii Campionilor. Sau, poate, cel mai probabil, Alexandrina și ceea ce face ea e mai greu de înțeles. Când ascultasem primele melodii acum vreo 2 ani, nu găsisem nimic deosebit, chiar îmi displăcea. Dar muzica ei se încadrează în categoria cu cât asculți mai mult, cu atât îți place mai mult. Ca o terapie. Stai întinsă pe pat, cu fața în tavan și asculți. Frumoasă seara de ieri. Nu mai conta că spectacolul începuse cu o oră mai târziu decât era anunțat. Mi-am luat emoții pozitive pentru întreaga lună 🙂

Câteva poze de la concert aici și aici.

vă aștept mâine aici :)

pe scurt:

mâine la Clubul Artelor Vizuale din incinta Shopping City Suceava, ora 17 00, va avea loc vernisajul expoziției Mănăstiri rupestre din Basarabia. Pozele au o valoarea mai mult documentară decât artistică ( zic eu), curios e că aceste mănăstiri rupestre au rezistat atâtor veacuri, deși în perioada sovietică au avut de pătimit.

mi-e rușine, dar trebuie să recunosc că n-am vizitat aproape deloc R.Moldova. N-am fost nici la Căpriana, nici Țâpova, nici Cricova, nici Mileștii Mici, nici Purcari, nici Soroca, nici Orheiul Vechi, nici Butuceni…doar la Saharna când aveam vreo 16 ani. Atât. Nici eu nu știu de ce, nu pot să găsesc un motiv plauzibil, în schimb în aceștia 3 ani am cutreierat aproape toată România, de la nord la sud, de la vest la est 🙂 Dar vreau să recuperez vara sau toamna aceasta, mai ales că nu e nevoie de bani mulți 🙂 (mai mult…)

haideți să nu mai creștem copii „mutanți”

Mă deranjează un fenomen pe care l-am observat de mult timp la familiile de moldoveni, mai ales cele tinere, vorbitoare de limbă română din regiunea transnistriană.  Se căsătoresc.  Apoi apare un copil. Îl botează, de unde au, de unde n-au, își aleg 10 perechi de nași, așa cum sunt obișnuiți moldovenii, aleg și un nume potrivit copilului. Și dacă acum 20 de ani, când apăream eu pe lume, era la moda să alegi nume slave pentru copii ( iar dacă alegeai unul românesc, erai refuzat frumos pentru că sună prea românește), acum în trend e să dai copiilor prenume românești (ceea ce-mi place foarte mult).

IMG_4764 Dilema intervine când copilul trebuie să meargă la grădiniță. În orașul Tighina (Bender) care are peste 100 de mii de locuitori, nu există nicio grădiniță cu program total în limba română, restul grădinițelor au program în limba rusă și eventual pentru grupele mai mari, dacă sunt doritori, se formează grupe separate unde copii sunt educați în moldov’nește. Unde să-și ducă părinții copii? Și chiar dacă în al doilea an de grădiniță, copii ajung într-o grupă unde sunt doar moldoveni, vorbeasc o limbă păsărească, un cuvânt în rusă, două în română. Copii n-au nicio vină, chiar dacă acasă, în familie, se vorbește românește, ceea ce rămâne în capul lor e ce aud la grădiniță, acolo petrecându-se cea mai mare parte a zilei. Am văzut o mulțime de copii, care n-au început bine să lege cuvintele și sunt puși în aceasta situație. Acasă i se zice că obiectul pe care doarme se numește într-un fel, la grădiniță i se zice altfel. O limbă mutantă… (mai mult…)

8 martie

degeaba spunem toate că această zi nu are mare însemnătate pentru noi, că e o sărbătoare depășită și că nu așteptăm nimic.

primul meu cadou de 8 martie l-am primit de la bunelul, aveam 5 ani, erau niște litere din plastic cu care construiam toată ziua cuvinte. Eram foarte mândră că sunt femeie și că alături de bunica și mama am primit și eu cadou, iar verișorul meu, Pavel, nu primise nimic.

și așa în fiecare an, înainte cu 2 săptămâni la școală începeam să gândim cadouri pentru mame, hârtie colorată, plastilină, zeci de foi cu încercări artistice aruncate la coș și noi și noi încercări. Eu una îmi doresc din suflet să primesc așa ceva de la copii mei. Deși mai mult șanse să primesc peste vreo 10 ani mâzgâleli în photoshop 😉 (mai mult…)