Născută şi crescută pe strada Păcii :-)

ia nederland 1

Cum am sărbătorit Ziua Iei în Amsterdam

pe bicicletaE prima dată când locuiesc departe de R.Moldova/România și, chiar dacă sunt omul care se adaptează foarte repede, unele lucruri legate de casă mă fac să tresar.

Dacă aud limba română pe stradă, simt nevoia să intru în vorbă cu oamenii care o vorbesc, ascult posturi radio în limba română în timp ce gătesc, mergem uneori în celălalt capăt de oraș pentru o ciorbă adevărată la restaurantul Moldavie, zâmbesc când văd o Dacie pe stradă și merg la magazinele turcești sau rusești pentru făină de mămăligă 🙂

Nu puteam scăpa sărbătoarea Iei din Amsterdam organizată de comunitatea românilor de aici. Cu o zi înainte mi-am spălat și călcat ia pe care am primit-o în dar de la mama mea, iar pe 24 iunie, de Ziua Internațională a Iei, am purtat-o toată ziua prin Amsterdam. Deși pentru mine iile sunt un pic incomode de purtat, e bluza perfectă pentru mersul pe bicicletă – da, da, în Olanda sunt și zile călduroase 🙂

Ne-am adunat în Dam Square, apoi am mers pe biciclete până la Museumplein, scuarul de lângă Rijkmuseum și muzeul Van Gogh.

Plimbarea pe bicicletă în ie mi-a adus aminte de ediția Fete pe biciclete – Ia Mania pe care am organizat-o la Chișinău. A fost exact la fel, doar că într-un oraș cu multe-multe piste, fără să fim claxonate că încurcăm traficul. Eh …

Și câteva poze pe care le-am „furat” de la Andra (Amsterdaming) și Dana (Amsterdamian).

ia day 13 ianederland ia day
ia day 4 ia day 5 ia day 3 ia day 8 ia day9 ia day 11
ia day 12

Screen Shot 2015-11-11 at 3.18.56 PM

ce trebuie să știi dacă vrei să primești turiști în casa ta prin Airbnb

Airbnb a devenit o sursă de venit pentru sute de mii de oameni din lume. V-am mai povestit despre această platformă, dar pentru că mai mulți prieteni m-au întrebat cum poți deveni gazdă, am zis că acest subiect merită un articol separat.

Noi suntem gazde Airbnb de aproape doi ani și fiecare experiență cu oaspeții noștri a fost interesantă și pozitivă, de aceea îmi încurajez prietenii să ne urmeze exemplul pentru a cunoaște oameni din toată lumea, a afla despre țările de unde vin și, nu în ultimul rând, de a face niște bani în plus. În orașele în care vin mulți turiști platforma poate fi o sursă foarte bună de venit, însă înainte de a vă oferi casa voastră turiștilor e necesar să aflați dacă autoritățile din țara/orașul în care locuiți au introdus anumite reguli pentru închirierea proprietăților pe termen scurt ( de exemplu în Amsterdam ai voie să-ți oferi casa turiștilor maxim 60 de zile pe an și să ai maxim 4 oaspeți concomitent în casa ta). Și, desigur, toată lumea trebuie să declare veniturile din Airbnb în declarațiile anuale de venit. airbnb camera

Am făcut o listă cu cele mai utile informații pe care trebuie să le cunoști înainte ca să plasezi camera sau un apartament întreg pe această platformă:

            • Dacă ai decis că ai timp și chef să începi să primești oaspeți la tine acasă, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să analizezi câte camere/apartamente din orașul tău sunt deja pe platformă. Trage cu ochiul la prețurile, pozele proprietăților din regiunea unde locuiești pentru a stabili prețul aproximativ pe care îl vei cere tu. Analizează multe proprietăți listate din orașul tău, dar și din alte orașe pentru a te inspira de la gazdele de succes care au multe review-uri și oferă cele mai bune servicii.

 

            •    Află numărul aproximativ de oaspeți pe care l-ai putea avea lunar în funcție de orașul în care locuiești, cartier, condițiile din casa ta etc. Cei care locuiesc în orașe extrem de turistice nu ar trebui să-și facă această grijă pentru că dacă oferi servicii bune niciodată nu vei duce lipsă de solicitări. În Chișinău, de exemplu, nu vei avea mai mult de 2-4 solicitări lunar pentru că nu este o destinație populară pentru turiști. Totuși există peste 300 de gazde în Chișinău, iar dacă camera sau apartamentul pe care vrei să-l dai în chirie este în zona centrală și ai și o descriere bună a proprietății și comentarii pozitive de la foștii oaspeți nu va fi atât de greu să atragi doritorii. Ca să aflați aproximativ câți oaspeți găzduiește lunar cineva, urmăriți review-urile de la proprietate. Nu fiecare oaspete va lăsa un review la plecare, de obicei doar jumătate dintre ei fac asta. Așa că, dacă o cameră de pe site are 35 de reviewuri, cel mai probabil gazda respectivă a găzduit 50-70 de oaspeți.

 

      casa airbnb

  • Limba engleză. Bineînțeles că puteți găzdui doar vorbitori de rusă sau română dacă sunteți în Chișinău sau dacă sunteți în Italia doar italieni sau turiști care cunosc și limba italiană. Însă, limba engleză e aproape obligatorie pentru o gazdă Airbnb pentru a discuta cu călătorii înainte ca aceștia să ajungă la casa voastră, dar și în timpul șederii. Am stat la gazde Airbnb care nu cunoșteau limba engleză și am găzduit și noi oaspeți care nu vorbeau engleza. Ne-am descurcat în ambele cazuri, însă e recomandat ca atunci când decizi să găzduiești oameni din toată lumea în casa ta să poți purta o conversație cu aceștia și să nu creezi confuzii atunci când le povestești despre casa ta sau când le recomanzi ce pot face în orașul tău. Nu trebuie să fii licențiat în engleză, e suficient să știi limba la nivel de conversație, mai ales că mulți dintre oaspeții pe care îi vei avea nu vor fi nativi de engleză.
  • Trebuie să fii dispus să împarți toată casa cu oaspeții tăi. Nu dai în chirie doar un dormitor,  trebuie să-ți încurajezi oaspeții să se simtă în casa ta ca acasă și să folosească bucătăria, mașina de spălat, fierul de călcat, grădina, frigiderul etc. Turiștii, de obicei, sunt plecați în călătorii toată ziua și se vor întoarce seara târziu doar pentru somn 🙂
  • Poți avea un job full time și să fii gazdă Airbnb. Dacă în timpul zilei nu ești acasă, anunți oaspeții din timp ora la care vei fi acasă și îi vei putea caza. Dacă ești acasă doar serile, ideal ar fi să întrebi oaspeții, înainte ca aceștia să facă rezervarea și să transfere banii, dacă sunt de acord cu ora de check in. Călătorii știu că apartamentul tău nu e hotel cu recepție 24/24 și vor fi înțelegători. Important e să fii acasă la ora coordonată din timp cu ei și să nu-i faci să te aștepte.
  • E drăguț să pregătești din timp o listă cu recomandări pentru oaspeții tăi: ce să viziteze, unde să mănânce, evenimente care au loc în perioada respectivă în oraș, locuri interesante mai puțin turistice și alte informații care le-ar fi de folos în timpul șederii în orașul tău.
  • Nu ești obligat să servești dejunul oaspeților, însă dacă ai timp le poți propune contra unui preț mai mic decât la cafenele din oraș (5-7 euro). De obicei persoanele care călătoresc cu Airbnb au un bugest low cost și își vor găti singur dejunul, dar e bine oricum să ai și această opțiune pentru cei care nu au timp sau care vor să se bucure din plin de călătorie și să nu petreacă timpul la plită. Dejunul nu trebuie să fie foarte sofisticat ca să nu îți ia mult timp pentru pregătire: ceai, cafea, pâine, lapte, cereale, unt, gem, cașcaval.dejun
  • Banii ajung pe contul tău a doua zi după sosirea oaspeților. Dacă vă temeți că oaspeții vor pleca fără să plătească, nu se va întâmpla asta 🙂 Airbnb ia banii de la turiști în momentul în care aceștia fac o rezervare și transmite banii către gazde abia a doua zi de la cazarea acestora. Aceasta pentru a evita posibile fraude din partea gazdelor – pot lua banii și să dispară în ziua când urmează să cazeze turiștii. Banii îi poți retrage pe contul Paypal și apoi pe cardul personal.
  •  Mulți se tem că din moment ce vor caza oameni străini la ei acasă s-ar putea ca aceștia să fie hoți, să strice lucruri în casa, violatori și tot felul de lucruri care îți pot trece prin cap. Airbnb are un sistem bine pus la punct pentru a evita situațiile neplăcute și doar tu decizi pe cine vrei să cazezi sau nu, după ce îi analizezi profilul și îți întrebi potențialii oaspeți despre scopul vizitei, despre ei etc. E recomandat să nu accepți rezervări de la profiluri ne-verificate. Un profil verificat de Airbnb are semnul distinctiv verde și presupune că omul din spatele lui a oferit un act de identitate platformei (pașaport, buletin).

airbnb

  • Airbnb funcționează pe sistemul de comentarii (reviewuri). De aceea, din moment ce ai început să cazezi oameni la tine acasă trebuie să le oferi cea mai frumoasă experiență – să fii politicos cu ei, să le oferi prosoape și cearșafuri curate, să ai grijă ca în casă toate sunt la locul lor și să nu faci gălăgie la ore târzii. La rândul lor, ei vor încerca să procedeze la fel. Din bun simț, dar și din frica de comentarii negative după plecare 🙂 Cu cât mai multe comentarii pozitive vei avea din partea oaspeților, cu atât mai mulți oameni vor dori să stea în casa ta pentru că vei avea mai multă credibilitate.
  • Dacă intenționezi să găzduiești mai mult de 2-3 persoane/cupluri lunar ar fi drăguț să le comunici vecinilor despre activitatea ta înainte ca aceștia să își pună tot felul de întrebări atunci când vor vedea noi și noi oameni intrând în casa ta 🙂
  • Discută, cunoaște oamenii care vin în casa ta. Dacă ai timp și chef, invită-i să ia cina cu tine. Vei rămâne uimit cât de multe lucruri interesante poți afla despre ei și despre țările de unde vin. Socializarea nu e obligatorie, depinde de deschiderea acestora și de la om la om vei simți dacă e cazul să îl/îi inviți să petreacă timpul cu tine sau pur si simplu să lași oaspeții să aibă singuri grijă de timpul lor .Altfel zis, tratează-ți oaspeții așa cum vei să fii tu tratat atunci când mergi în casa altcuiva 🙂

Acestea au fost recomandările mele, sper că vă vor fi de folos. Dacă aveți alte întrebări, contactați-mă pe Facebook și voi încerca să vă ajut. Dacă nu aveți încă un cont Airbnb și doriți să călătoriți sau să începeți să fiți gazde, lăsați-mi în privat adresa voastră de mail și vă voi invita eu pe platformă – voi primi și eu și voi Travel Credit pentru călătoriile viitoare 🙂

Change-Your-Name-After-Marriage-Step-22

De ce nimeni nu trebuie să te oblige să îți schimbi sau să-ți păstrezi numele după căsătorie

Îmi stă în cap acest titlu de articol încă din vară, când am fost martora unei discuții pe malul unui lac, în timp ce eram la pescuit. Alături un bărbat se plângea celor doi prieteni că viitoarea lui soție face mofturi și vrea să-și păstreze în acte după căsătorie numele ei și prin cratimă al soțului.

Bărbații îi dădeau tot felul de sfaturi: liniștește-o băi, o să râdă toți de tine, măritată o vrut, dar să schimbe familia – nu și îi tot explicau cum să-i bage minținle-n cap.

Mă făceam că nu-i aud, dar tare îmi venea să le zic celor trei băieți care păreau de vârsta mea că de fapt lor trebuie cineva să le bage mințile în cap.

În Republica Moldova femeile nu sunt obligate să-și schimbe numele după căsătorie, însă rare sunt cazurile când acestea își păstrează numele dacă vor cu adevărat asta.

În Olanda, unde locuim acum, legea aproape interzice femeilor să-și schimbe numele după căsătorie. Numele poate fi schimbat doar dacă e o situație excepțională, e o procedură încurcată și cazurile în care femeia sau bărbatul își schimbă numele după căsătorie sunt aproape unice.

Teoretic Republica Moldova este mai liberală la acest capitol. Teoretic 🙂

Cred că e absurd ca statul sau opinia publică/gura lumii să-ți interzică să îți păstrezi sau să îți schimbi numele.

Unora nu le place numele lor sau cum sună în combinație cu prenumele, iar căsătoria le oferă posibilitatea să renunțe legal la acesta, alții cred că e drăguț și frumos ca toți membrii unei familii să poarte același nume.

Niciodată nu mi-a plăcut sau displăcut numele meu, însă mi-a complicat mult existența pentru că se pronunță greu și e dificil de reținut, având origine ucraineană. În familia noastră doar eu port numele Greadcenco (mama s-a despărțit de tatăl biologic când aveam 3 luni, iar când aveam 3 ani s-a recăsătorit, iar mama, tata și sora au numele Olari) și tot timpul trebuia să explic de ce am alt nume și uneori devenea enervant. Iar de fiecare dată când cineva îmi schimonosea numele îmi ziceam în gând „dacă viitorul meu soț va avea un nume mai frumos și mai simplu ca al meu, îl voi schimba!”.

Atunci când ne-am căsătorit, în urmă cu câteva luni, am ales să păstrez numele meu, deși Ursu e mult mai cunoscut (în R.M./România), scurt și comod ca Greadcenco. Dacă alegeam să-mi schimb numele urma să schimb 2 buletine, 2 pașapoarte, carduri și un permis de conducere (nu e ușor să ai două cetățenii 😉 ), ceea ce mi se părea aproape imposibil, trebuia să pierd mult timp și peste 500 de euro pentru toate procedurile birocratice.

Norocul meu ( chiar fix așa pentru că în Moldova normalitatea e tratată ca noroc) e că iubitul meu m-a încurajat să-mi păstrez numele și niciun om rațional în situația asta nu ar gândi altfel, mai ales că actele pe care le aveam expiră hăt peste cel puțin 4 sau 5 ani.

Când vor expira actele probabil îmi voi schimba numele pentru că mi se pare frumos sentimentul apartenenței la același nume, așa cum locuitorii României sunt români, ai Chișinăului – chișinăuieni, cei de pe continentul nostru – europeni, iar membrii familiei mele – Urși 😀

Aceasta pentru că vreau eu și fără să fiu impusă de stat sau gura târgului. Deși, dacă va fi prea complicată procedura, știindu-mă leneșă, nu m-aș mira dacă aș abandona ideea 😉

Fiecare trebuie să decidă pentru sine, iar dacă viitorul soț sau soție condiționează căsătoria și te obligă să renunți la numele tău, deși tu nu vrei asta, mi se pare depășit.

Iubiți-vă!

service magic

cum poți să scapi de mizerie fără să faci curățenie

Nu îmi place să trăiesc în mizerie, dar nici să fac curățenie.

Urăsc să fac curățenie și o fac doar când nu mai am pe unde călca prin casă. Partea bună în toată povestea asta e că partenerul meu e exact ca și mine. Asta înseamnă că nu ne batem la cap reciproc că cineva a lăsat un ciorap unde nu trebuie sau nu a spălat vasele după ce a mâncat.

Zicem că e o pierdere de timp curățenia zilnică, dar când ajungem să nu mai suportăm apartamentul, pierdem cel puțin 2 ore să-l readucem la decență. Sunt sigură că ar fi mai eficient să aloci 15 minute zilnic pentru curățenie, dar la teorie toți suntem buni 🙂

Pe mine doar oaspeții mă motivează să fac curat. Așa că, vă rog mult, vizitați-ne mai des, dați-mi motiv să fac curățenie.

Oricum eu cred că fiecare trebuie să se ocupe de ce știe el mai bine, iar dacă nu îi rămâne timp sau nu are chef să facă curat, să aloce o parte mică din bugetul propriu pentru asta.

Dacă aș fi în Chișinău aș apela la Service Magic. Mai mulți prieteni au apelat la această companie (nu e surprinzător că prietenii mei au aceleași obiceiuri ca și mine, cine seamănă se adună :D) și au rămas foarte mulțumiți. Și voi știți că cel mai greu e cu mobila care are nevoie de curățare chimică, iar asta nu prea ai cum să o faci singur, chiar dacă ai fi Prințesa Curățeniei 😉

Timpul de lucru depinde de numărul de camere şi de dificultatea lucrărilor. Curăţenia generală într-o garsonieră poate dura 2-3 ore şi până la 6-7 ore într-un apartament cu o suprafaţă mare. Contactează-i prin telefon 022 242627 sau la e-mailul office@servicemagic.md pentru celelalte detalii care te interesează.

MK3_0843

Amsterdamul care ne-a adoptat

Anul trecut, cam pe vremea asta, ajungeam pentru prima dată în Amsterdam. A fost o vizită-fulger de mai puțin de 2 zile și dragoste la prima vedere.

Fiind de aproape trei luni aici mi-am confirmat dragostea pentru acest oraș zilnic, în fiecare interacțiune cu localnicii, în fiecare zi însorită pe canalele orașului și în fiecare plimbare de ore întregi cu bicicleta.

Mutarea în altă țară m-a făcut să-mi testez curajul, să petrec mai multe ore muncind, dar și să trăiesc mai intens timpul liber. Să devin mai productivă și să țes idei noi. Mi-a întărit ideea pe care o purtam de mai mult timp în cap – oamenii aparțin oamenilor, nu locurilor. În fiecare zi poți aparține unui oraș diferit, dar acasă nu e patul sau canapeaua, dar e umărul, pieptul și brațele omului drag pe care adormi în fiecare seară. Și mă simt atât de fericită că mi-am găsit casa! Și vreau s-o port cu mine peste tot ca un melc.

Mutarea în Olanda a fost o provocare și pentru cuplul nostru și a schimbat relația în cel mai frumos mod. Dan e mai mult decât partenerul meu. E coechipier la toate nebuniile care-mi trec prin cap, tovarăș de joacă și călătorii, iubit bun și protector, prieten de încredere, om care mă inspiră zilnic datorită pasiunii cu care gândește, studiază și muncește.

A fost atât de frumos să descoperim împreună, duminică cu duminică, noul nostru oraș. Să colindăm pe străzi, să căscăm gura la bărcuțe, clădiri vechi și frumoase, la biciclete și muzee. Iar unica mea dorință e să rămânem la fel. Poate chiar aici. Dar la fel.

Mulțumesc Studio with Love (Daniela și Denis) că a venit cu ideea acestei sesiuni foto și pentru fotografiile minunate.MK3_0312 MK3_0350MK3_0352 MK3_0373MK3_0450 MK3_0655   MK3_0718

oxana danut MK3_0854  MK3_0771

pray for paris

când nu mai ai nimic a spune despre Paris

Încerc să evit să scriu pe blog când nu am nimic a spune. Și acum chiar nu am nimic a spune despre Paris. S-a scris atâtea, iar eu am subscris cu like-uri pe Facebook și inimioare pe Twitter, iar tabără cealaltă am încercat să o ignor. Am rămas blocată cu gândul la victime și la răniți și la ruleta asta rusească.

Dar simt nevoia să scriu pentru că mi-e teamă. La propriu. Mi-e teamă pentru mine și pentru oamenii pe care îi iubesc și care, ca și mine, se tem acum să meargă la evenimente aglomerate, să intre în metrou la ora de vârf sau pur și simplu să ia masa la restaurant.

E prima dată când un act de terorism mă afectează atât de tare. Poate pentru că în ziua atentatelor eram la Paris unde participam la un eveniment grandios alături de vreo 6 mii de oameni. Poate pentru că toată seara de vineri am petrecut-o în centrul Parisului, sărind în sus de bucurie sub Turul Eiffel și mâncând ciocolată franțuzească pe Champs-Élysées. Fără să bănuiesc ce se întâmplă la câțiva kilometri.

Poate sunt egoistă, dar mi-e teamă pentru siguranța mea. Mi-e frică să merg azi să-mi conduc iubitul la aeroport. Mi-e frică pentru planurile noastre și tot ce vreau să reușesc să fac în viața asta.

Dați-mi pace și siguranță, de celelalte am grijă eu.

gender equal opportunity or representation

De ce sunt feministă

Înainte ziceam că feministe sunt cele care nu sunt destul de puternice și le place doar să vorbească despre cât de ideal ar fi ca bărbații și femeile să aibă drepturi egale, dar de fapt nu fac nimic pentru a-și câștiga egalitatea.

Asta pentru că am avut norocul să cresc într-o familie în care niciodată nu mi s-a spus că eu nu voi putea face ceva pentru că sunt fată. Am crescut cu convingerea că fetele nu sunt cu nimic mai rele ca băieții, iar asta m-a ajutat în multele situații în care simțeam că sunt nedreptățită . Acum sunt tratată egal în cuplu, nu sunt obligată să fac toate treburile casei, câștig nu mai puțin ca partenerul meu, nu m-a obligat nimeni să-mi schimb numele la căsătorie (scutind astfel câteva sute de euro și câteva zile sau săptămâni de umblat prin instituții și schimbat acte). Și, chiar dacă nu m-am născut în cel mai liber și democratic stat, de fiecare dată am putut să ripostez celor care au discriminat pe față femeile.

Dar feminismul nu e despre mine. Iar dacă tu ești un caz fericit nu înseamnă că această problemă nu există.  Adevărat. Trebuie să-ți câștigi singur egalitatea. Să ți-o impui. Dar ce zicem despre femeile care nu pot să se apere, fie de soțul lor, de societate sau de statul în care trăiesc și care nu e interesat ca ele să fie tratate egal?

Feminismul e atunci când îți pasă de milioanele de femei tratate inuman pentru că sunt FEMEI, plătite mai puțin, deși fac același volum de muncă, despre femeile-sclave din sute de mii de familii din lumea asta. Despre femeile care sunt bătute zilnic. Despre femeile violate. Și despre multe situații când acestea sunt nedreptățite doar pentru că sunt femei.

Atunci când înțelegi cât de nedrept sunt tratate atâtea femei în lumea asta nu ai cum să nu devii feminist. Așa am devenit o feministă înrăită.

Și poate e cool să zici că te simți super independentă și că mișcarea feministă e demodată. Dar nu e vorba despre tine și nu ești tu singura femeie din lumea asta.

Și video-ul care m-a făcut să scriu aceste rânduri:

Screen Shot 2015-10-09 at 11.58.19 AM

Salutare din capitala bicicletelor!

Prieteni, de când m-am mutat în Olanda, adică de puțin mai mult de o lună, mă minunez în fiecare zi cât de ușor, rapid, practic, sănătos și minunat este mersul zilnic pe bicicletă.

Merg pe bicicletă de mulți ani, însă, din păcate, în Chișinău scoteam bicicleta mai mult când aveam chef să fac sport sau să mă plimb. Aici, în Amsterdam, folosesc bicicleta ca mijloc de transport. E atât de ușor să ajungi dintr-un punct în altul cu bicicleta. De două ori mai rapid decât aș parcurge aceeași distanță cu transportul public. Unde mai pui că este gratis!

Am făcut un filmuleț despre bicicletele și Amsterdamul

Etapele mutării noastre în Olanda

amsterdam centralPentru că am primit mai multe întrebări de ce am ales Olanda și cum am hotărât să lăsăm așa, dintr-odată, totul acasă și să plecăm în altă țară am decis să scriu un articol lunguț pe blog în care să povestesc toate etapele. Aceasta pentru că nu a fost deloc „dintr-odată”, dar ne-a luat un an și câteva luni de la zis până la făcut. Sper ca acest articol va fi util pentru cei care doresc să încerce traiul în afara țării, dar nu știu de la ce capăt să înceapă.

Decizia de a pleca

Nu știu exact când a apărut ideea plecării, cert e că acele câteva călătorii pe care le-am făcut prin Europa, dar și în SUA au făcut ca această idee să apară, apoi să devină omniprezentă în capul meu. În Chișinău îmi plăcea ce făceam, unde eram și pe cine aveam în jurul meu, dar am zis că viața e prea scurtă ca să o trăiesc pe toată într-un oraș singur oraș. Partea bună în toată ecuația asta este că Dan, cu care eram, pe atunci, împreună de aproape un an, își dorea la fel, doar că el avea alte motive în cap, mai pragmatice. Romantismul și curajul meu și pragmatismul lui a făcut ca această idee să prindă viață. Partea cea mai bună e că am avut și avem multe motive comune care ne-au determinat să plecăm, dar cine nu și-ar dori să locuiască într-o societate mai tolerantă, cu drumuri mai bune, cu sistem medical mai sigur, cu instituții unde nu există corupție, cu aeroport cu prețuri normale etc.etc?

Bugetul

Înainte de a decide unde și când vrem să ne mutăm am început să economisim bani pentru plecarea noastră. Nu avem experiența bugetului comun, fiecare și-a adunat economiile într-un buget destinat pentru mutare. E un aspect foarte important pentru că cheltuielile de mutare sunt destul de mari în prima lună (chiria și depozitul la apartament, cheltuielile de drum și alte mărunțușuri pot ajunge la 3-4 mii de euro în prima lună), iar împrumutul nu e o soluție atunci când vrei să începi o viață nouă.

Apoi, pot apărea situații neprevăzute, iar dacă rămâi fără bani, singurul și primul lucru va fi întoarcerea acasă. Faptul că am început să strângem bani pentru mutare în urmă cu un an și jumătate ne-a privat de stres și nesiguranță. Ne-am informat din timp, știam aproximativ care vor fi costurile, de aceea totul a decurs firesc și neașteptat.

Alegerea destinației

amsterdamE mai ușor pentru cei care pleacă la cineva sau au o țintă fixă. Cel puțin o țară, dacă nu un oraș. Singurul lucru pe care îl știam e că vrem în nordul Europei. Ne-am mai documentat și am făcut o listă de orașe din patru țări care se încadrau cumva în ceea ce doream noi: Londra, Dublin, Amsterdam și Berlin sau Munchen.

Și am organizat câte o vizită scurtă de 2 zile în primele trei, iar în Berlin n-am mai reușit să ajungem pentru că acestea trei ne-au fost suficiente ca să ne dăm seama ce vrem exact, dar și pentru că am dorit să mergem într-o țară unde să ne descurcăm cu engleza, cel puțin în prima perioadă.

S-ar părea că 2 zile sunt prea puține pentru a cunoaște un oraș, dar pentru noi a fost suficient. Am ales Amsterdamul pentru că nu e atât de departe ca Dublinul și pentru că nu e atât de mare și aglomerat ca Londra. Și e atât de frumos, verde și plin cu biciclete!

Un alt motiv a fost că fiecare olandez vorbește cel puțin 2 limbi străine și sunt extrem de prietenoși cu străinii care nu le vorbesc limba. Intenționăm să învățăm olandeza (nu e deloc cea mai ușoară limbă din câte există), dar partea bună e că până acum nu am avut nicio problemă de comunicare cu localnicii.

Un alt motiv important e politica statului olandez față de migranții calificați. Astfel, dacă ai studii superioare și obții un job calificat și un salariu mare, statul îți oferă o reducere de 30% la impozite pe o perioadă de 8 ani. Ținând cont de mărimea impozitelor în Europa de nord, aceste 30% nu erau deloc de ignorat.

Eu din start mi-am dorit să venim aici, dar nu am vrut să-l influențez pe Dan prea mult, așa că la final eram foarte bucuroasă că alegerea mea a câștigat 🙂

amsterdam 1

Găsirea jobului

Aceasta a fost cea mai complicată și stresantă etapă. Pentru că Dan lucrează în IT, ne-am gândit că cea mai simplă cale e să găsim job pentru el, iar eu să continui să muncesc o perioadă la proiectele la care deja lucram și care nu cereau prezență fizică în Moldova. Perioadă în care să cunosc orașul, mediul nou și să pregătesc terenul pentru viitoarele proiecte și idei pe care le aveam în cap pentru țara gazdă.

Deja știam că dorim să ne mutăm în Olanda și ne-am concentrat căutările, care au început prin martie, doar pe companiile olandeze. Chiar dacă jobul pe care îl căutam era pentru Dan, ne-am implicat aproape în aceeași măsură în procesul de căutare.

Am făcut o listă cu companiile potrivite, am pregătit CV-ul și ne-am apucat de aplicat în stânga și dreapta. Și partea stresantă a început aici. Am primit răspunsuri de la mai multe companii și toate cereau un prim interviu pe skype. Având deja un job full time în Chișinău, a fost extrem de complicat pentru Dan să-și potrivească orarul ca să reușească să poarte convorbiri cu toate companiile. Iar după primul interviu, companiile care erau interesate veneau cu a doua etapă – proba practică. Unele probe erau destul de complexe și-i luau vreo câteva zile de muncă, treabă pe care o făcea după ce venea de la job, noaptea sau în vacanță.

După vreo două luni de interviuri de cunoaștere, teoretice și practice și câteva oferte de muncă primite eram atât de obosiți că am amânat plecarea cu vreo trei luni. De aceea, cred că e foarte important de făcut un plan și de aplicat mai din timp, așa încât să nu porți discuții cu cinci companii simultat, dar pe rând.

La începutul lui iulie am reînceput căutările și interviurile. Am primit noi oferte, dar și refuzuri și, pentru că eram prea obosiți, la jumătatea lui iulie, am ales cea mai bună ofertă din punct de vedere financiar. Nu știu dacă a fost cea mai bună alegere, dar o să povestească Dan separat despre asta 🙂

Căsătoria

oxana danÎnainte de a găsi jobul am hotărât să ne căsătorim. Nu a fost planificat din timp (doream să oficializăm relația în 2016), dar ne-am gândit că din moment ce am decis să începem o viață împreună într-o altă țară e important să avem o legătură mai mult decât emoțională între noi.

De ce în România? Pentru că și eu, și Dan suntem unioniști convinși și a fost frumos să demonstrăm că te poți trezi dimineață în Chișinău, să te căsătorești în Iași și să adormi în Constanța. Și-apoi, asta ne-a scutit de transcrierea certificatului de căsătorie moldovenesc în cel românesc.

Și ceremonia în sine de căsătorie în România e mai puțin sofisticată, durează exact 2 minute, ofițerul de stare civilă îți zice câteva chestii practice, ce drepturi și obligații au familiile în România, îți urează casă de piatră și gata. Nici n-am reușit să ne dăm seama ce se întâmplă că eram deja căsătoriți 😀

Căsătoria n-a schimbat nimic în relația noastră, dar a fost o decizie înțeleaptă pentru că deja există și o relație legală între noi și asta ne-a ajutat atunci când am căutat apartamentul, ne ajută la obținerea permisului de ședere și probabil vor mai fi situații în care vom fi bucuroși că avem certificatul de căsătorie.

E un pic ciudat atunci când Dan mă prezintă drept „my wife” sau eu „my husband”, dar începem să ne obișnuim cu noul statut – chiar și pe Facebook l-am schimbat 😀

Pregătirea de plecare și drumul

Pregătirea de plecare a început imediat ce ne-am dat seama că vrem să venim în Olanda. Câteva luni am tot citit pe Internet despre această țară, am vorbit cu mai mulți moldoveni/români care locuiesc acolo, condițiile de ședere, de muncă, de import a bunurilor, etc.etc.

Sfârșitul lui august l-am dedicat pregătirilor mașinii, dar și a noastre. Am cumpărat haine de ploaie din Chișinău, dar se pare că degeaba, că pe lângă hainele de ploaie pe care le poartă aici localnicii, ale noastre sunt jucării 🙂

Ne-am luat rămas bun de la prieteni și familie și pe 1 septembrie am pornit la drum. Am mers lejer, am condus nu mai mult de 10 ore pe zi, am dormit o noapte în Satul Mare, altă noapte în Praga, iar a treia noapte eram deja în Almere, o suburbie a Amsterdamului.

plecarea

Căutarea apartamentului

Am început să căutăm apartament cu două săptămâni înainte de plecare, dar a fost imposibil să găsim ceva de la distanță.

casa amsterdamOlanda este o țară extrem de populată (17 milioane de locuitori și un teritoriu cam la fel ca al Republicii Moldova), nu a fost tocmai ușor să închiriem un apartament, iar prețurile nu sunt deloc mici.

De pe 3 până pe 16 septembrie am locuit în tot felul de locuri posibile, camere închiriate pe Airbnb, hoteluri, B&B-uri. S-ar părea că nu e o perioadă lungă, dar incertitudinea și stresul își spun cuvântul, așa că am ales să facem contract pentru un apartament pe care l-am găsit, de fapt, chiar a doua zi după ce am sosit în Olanda, dar eram reticienți și nu l-am considerat ca opțiune.

Pentru a reuși să închiriezi un apartament în Amsterdam mai că trebuie să treci un casting. Trimiți datele despre tine agențiilor, apoi ele decid dacă te cheamă să vezi apartamentul. Te sună să-ți zică că poți veni să vezi apartamentul și ai senzația că deja e al tău, iar când ajungi acolo îți dai seama că la fiecare 10 minute sunt programați vizitatori și cel puțin alte 10 cupluri sau persoane doresc, la fel ca tine, să-l închirieze. După ce toți pretendenții vizitează apartamentul, agentul decide care e cel mai potrivit cuplu/persoană care să-l ia. Nu mai zic că unele agenții cereau ca cei care închiriază să aibă salariul de cel puțin 4 ori mai mare ca plata lunară pentru apartament – ceea ce înseamnă vreo 5000 de euro.

Opțiunea s-a dovedit a fi nu tocmai rea și mă bucur că nu mai dormim prin diferite părți ale Olandei și că avem casa noastră.

Legalizarea șederii

Nu poți să-ți legalizezi șederea până nu ai un contract de chirie. Poți închiria și o cameră într-un apartament mai mare, dar nu toți proprietarii oferă posibilitatea de înregistrare acolo. Acum, că avem un contract de chirie pe un termen de 12 luni unde suntem trecuți ambii ca locuitori, celelalte probleme devin minore.

Ne-am programat deja la municipalitate să obținem permisul de ședere, la începutul lui octombrie vom merge să depunem cerere, iar peste câteva zile vom avea deja actul care confirmă rezidența noastră aici.

Și, cel mai important aspect, suntem aici ca cetățeni români. Adică dacă planificați să plecați și aveți doar cetățenia Republicii Moldova e aproape imposibil. Bine, e posibil dacă ești un geniu și toți angajatorii te vânează și sunt gata să plătească mai multe impozite și să-ți facă permisul de muncă.

Cetățenii români, ca și ceilalți cetățeni ai UE, au dreptul de muncă în statele europene, dar și multe alte drepturi. E complicat să explici celor de aici care-i treaba cu două cetățenii și două seturi de acte. Noi însă nu ne prea complicăm, le spunem că suntem români, iar dacă avem timp pentru explicații, le povestim care-i legătura dintre Republica Moldova și România, de ce vorbim aceeași limbă și de ce suntem și noi etnici români, chiar dacă nu ne-am născut în România.

Cam aceasta-i povestea mutării noastre în Olanda. E o țară minunată! Am depus ceva efort ca să părăsim zona de confort, dar sunt sigură că nu vom regreta pasul făcut. Partea frumoasă e că dacă ne plictisim, eșuăm sau murim de dor, putem reveni acasă oricând vrem. Pentru că întotdeauna acasă are cine să te aștepte 🙂

1

Ce faci dacă ești căscat și pierzi tot timpul pozele? Le aduni pe cele mai dragi într-o fotocarte!

Eu fac vreo două mii de poze lunar. Câteva sute ajung pe Instagram lunar, câteva zeci pe Facebook, iar celelalte pur și simplu se pierd. Iar uneori sau chiar deseori cele mai dragi poze pe care vrei să le ai tot timpul sunt cele care nu ajung pe Internet. Am pierdut mii de poze pentru că ba a murit laptopul subit, ba mi-au furat telefonul. Acum mai am o problemă, nu am suficient spațiu pe telefon și când trec de câteva mii trebuie să fac curățenie.

Cu câțiva ani în urmă îmi făcusem un obicei în a imprima pozele cele mai importante. Dar erau atât de multe că stau cu sutele într-o pungă undeva la țară. Acum am găsit alternativa la toate problemele mele – fotocărțile. Îți ia ceva timp să selectezi pozele, să le plasezi cronologic, dar rezultatul e mai mult decât minunat. Câte poze vrei sub aceeași copertă! Mai compact, mai frumos decât punga cu poze 😀

Prima fotocarte pe care am făcut-o i-am dedicat-o lui Dănuț și călătoriilor noastre de până acum. A fost o surpriză frumoasă după ce-a lipsit din oraș vreo 10 zile. Și o fotocarte poate transmite atâtea emoții! Felul în care plasezi pozele pe pagină, textul ales, combinația de poze pe aceeași pagină – toate la un loc nasc atâtea emoții.

Să mă fi văzut câtă fericire era pe chipul meu când am văzut pentru prima dată cartea pe care am făcut-o la Myphotoboook. Pentru că nu mă încadram în timp, cei de la Myphotobook s-au oferit să-mi facă ei designul și mi-au tipărit-o într-un timp record și-am primit-o cu câteva ore înainte de aterizarea lui Dan.

A fost plăcut și eficient să lucrez cu ei, iar prețurile sunt omenești. Intenționez să-mi mai fac albume tematice pe care poți ușor să le iei cu tine de la o casă la alta (nu știu cum voi, dar la mine obiceiul mutatului e cam o dată la 1-2 ani).

Și știu că poate pare banal, dar chiar fotografiile tipărite îți dau altfel de emoții decât cele de pe ecranul telefonului sau laptopului.

Și câteva fotografii cu cartea noastră:

1 2 3 5 4 6 7