Fără categorie

Ministerul Educației „transnistrizează” Republica Moldova

Nu am nimic cu optimizarea învățământului. Din contra, cred că acum țara noastră are nevoie mai mult ca oricând de o reformă drastică în învățămât. Republica Moldova nu poate să-și permită să întrețină atâtea licee în sate cu 2-3 mii de locuitori. Copii sunt din ce în ce mai puțini, profesorii îmbătrânesc, iar eficiența acestor instituții este minimă. După mine, aș lăsa 2-3 licee în fiecare raion care să ofere elevilor toate condițiile de studiu, profesori calificați, condiții de cazare și subvenții pentru elevii care vin din alte localități. Și cred că spre asta se merge. Dar trebuie făcute și excepții, mai ales când vine vorba despre delicata problemă transnistreană sau de reintegrare, cum iubesc s-o numească la tribunele de la Chișinău.

În urmă cu câteva zile, elevii și profesorii liceului „Mihail Sadoveanu” din Fârlădeni, raionul Căușeni, acolo unde am studiat şi eu 12 ani, au aflat că liceul se desfiinţează. Exact cu o săptămână înainte de începerea anului şcolar, când elevii clasei a X-a erau deja înmatriculaţi. Şi părinţii, şi elevii sunt disperaţi. Şi cum liceele şi colegiile din ţară au încheiat demult perioada admiterii, unica lor soluţie  e să rămână un an acasă sau, aşa cum au făcut majoritatea, să meargă la instituţiile de învăţământ din Bender, care se află la 10 km de sat.

În Bender vor studia în limba rusă sau, în cel mai bun caz, în moldov’nească, în limba română cu grafie chirilică. Aceasta după ce 12 ani, profesorii de la liceu, în special cei de limba şi literatura română şi istorie, au încercat să le insufle copiilor dragostea pentru limba română şi istoria românilor. Am vorbit zilele trecute la telefon cu profesoara mea de română, Maria Guţu. Mi se rupea inima ascultând-o.

S-ar părea că nu e mare tragedie. Dacă erau anunţaţi din timp, o parte dintre absolvenţii de gimnaziu mergea la Chişinău, o parte abandona ideea de a urma liceul, iar cealaltă parte se conforma şi urma o specialitate la un colegiu din Bender, chiar dacă erau nevoiţi să înveţe în rusă, ceea ce nu e foarte uşor, mai ales când vine vorba de medicină.

Problema mea e că nu există o strategie privind reintegrarea asta despre care tot trâmbiţează demnitarii noştri. Nu e suficient că justiţia noastră predă oameni aşa zisei justiţiei a regimului ilegal de la Tiraspol, iată că și Ministerul Educaţiei face toate condiţiile să trimită şi copii din şcolile cu predare în limba română la şcolile ruseşti sau moldoveneştisubordonate aşa zisului minister al educaţiei de la Tiraspol.

Părinţii acestor copii, în urmă cu 19 ani, au riscat cu viaţa pentru a apăra integritatea acestei ţări (cel puţin 8 oameni din Fârlădeni au murit în râzboiului din 92). Şi acum îi trimiţi la şcoli unde sunt nevoiţi să scrie în rusă şi să asimileze idiologia separatistă, care zice că moldovenii sunt fascişti. Sau, stimaţi funcţionari de la Ministerul Educaţiei, dacă n-aţi văzut conţinutul unei cărţi de istorie fabricată la Tiraspol, pot să vă fac eu rost de una să vă cruciţi de ce găsiţi acolo.

Guvernul ar trebui să țină pe palme satele din zona de securitate, asta dacă chiar e sincer în intenția sa de reintegrare, dar face exact invers. Oamenii de acolo trebuie să simtă că demnitarii de la Chișinău au nevoie de ei. Dar, din păcate, ei privesc cu invidie către satele care sunt sub administrația de la Tiraspol, care au energie electrică, gaz, apă mai ieftină, pensii și salarii mai mari, străzi iluminate și altele. Nu m-aș mira dacă unul câte unul aceste sate vor solicita Tiraspolui să-i ia sub aripă. Și asta s-a și întâmplat, de facto, cu mai multe localități, iar unele dintre ele (satul Roghi din Dubăsari, de exemplu) și acum teoretic  sunt sub jurisdicția Chișinăului, dar practic sunt administrate de Tiraspol.

Să admitem că satul Fârlădeni nu merita să aibă un liceu în localitate pentru că erau doar 27 de elevi înmatriculați în clasa a X-a. Dar chiar e atât de greu să-i anunți din luna mai sau iunie, să aibă timp și copii, și părinții să ia o decizie. Normal că nu pentru că în țara asta totul e pe dos. Pentru acei oameni lucrurile la Tiraspol merg mai bine decât  la Chișinău. Și nu ai cum să-i condamni pentru că asta e realitatea cu care se confruntă zilnic.

Cum ar zice Cheianu, țara asta a uitat de ei. Degeaba m-am bucurat eu că avem ministru nou la Educație…

 

În vizită la o familie de rromi din Otaci

Nu știu cum fac celelalte echipe de la Redescoperă Moldova, dar noi în aceste două zile care s-au scurs am încercat să interacționăm cu cât mai multă lume din localitățile prin care am fost.

Ieri, spre seară, am ajuns la Otaci. Un orășel plin de contradicții. De exemplu, chiar în centrul orașului stă Lenin pe un soclu înalt, iar vis-a-vis de el e biserica și monumentul lui Petru Movilă 🙂

În drum spre Naslavcea, am vizitat casa unei familii de rromi. Castel de fapt, nu casă 🙂 Poate sunteți curioși ce-am văzut acolo.

Femeile stau acasă, soțul cică se ocupă cu agricultura în Ucraina. Iarna plătesc 1500 dolari pentru căldură 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua I, partea a II-a – Lalova și oamenii săi extraospitalieri :)

Deci, să vă povestesc mai departe…:D

După Criuleni am fost în Ivancea, unde am găsit un parc vechi, încărcat de istorie, dar lăsat în paragină. Apoi am găsit o movilă la Brăviceni, unde era un cavou funerar ridicat de musulmanii Hoardei de Aur. Sus, în vârful movilei, am găsit un cort al unui paznic care avea grijă de hărbuzăria de alături. Harbuji n-am furat 🙂 Mai desfășurat despre asta a scris colegul meu Iulian pe blog.

Și-apoi am pornit spre Lalova, raionul Rezina

Acolo ne aştepta Sergiu Hanganu, proprietarul Pensiunii „Hanul lui Hanganu”

Câteva fotografii pe care le-am făcut fugitiv la Han. Totul este amenajat cu gust, în stil rustic, iar turiştii care aleg să meargă la el au parte de o odihnă activă pentru că domnul Sergiu cunoaşte foarte bine împrejurimile şi istoria locală

Hamacul. La umbra cireşilor 🙂

Sufrageria

Lada

După jumătate de zi de drumeţii şi peripeţii, borşul acesta a fost o adevărată binecuvântare

Apoi am mers sus, în dealul satului, am mers mai mult de un km pe jos prin pădure, însoţiţi de dnul Hanganu, iar cu zgârâituri…dar a meritat. Priveliştea chiar e uimitoare. E lângă satul Nistreni, pe care oamenii locului îl numesc Coreea – nici ei nu ştiu de ce 😀

Apoi am revenit în Lalova. Am mers la dna Angela Don, care încondeiază ouă. Preţul unui ou variază între 10 şi 20 de lei. Dânsa ne-a povestit că mai mult străinii sunt interesaţi de munca ei şi i s-a întâmplat de mai multe ori ca turiştii străini să cumpere o cantitate mare. Dna Angela ne-a povestit tehnicile pe care le foloseşte. Pe lângă faptul că este profesoară la şcoala din sat, dânsa are o gospodărie de toată frumuseţea. Şi cel mai imporant e , spune ea, că s-a născut şi a crescut în oraş, dar a ales să vină la sat

Apoi am fost la o familie de apicultori, după care domnul Hanganu ne-a făcut o plimbare pe Nistru cu barca 🙂

Cu barca am ajuns la Ţâpova, dar ce-am văzut acolo merită un articol aparte. Nu-s sigură că reuşesc în seara asta, dar… 😉

Notă: Proiectul Redescoperă Moldova se desfăşoară sub patronajul Prim-ministrului Vlad Filat, cu suportul MoldcellKIA,Peugeot și Victoria Asigurări.

de ce partip la „Redescoperă Moldova”

De luni până duminică voi fi pe drumuri, pe drumurile republicuței noastre. Nu voi merge pe jos, dar cu un Peugeut 5008. Și nici singură, dar alături de un grup de 19 bloggeri și bloggerițe din Republica Moldova și România. Vom merge să Redescoperim Moldova.

Eu mai mult o voi descoperi decât o voi redescoperi. De asta aștept cu nerăbdare să pornim la drum și să cunoaștem locuri și oameni noi.

Particip în acest proiect pentru că sunt pasionată de drumeții. Planific să fac o categorie aparte pe acest blog unde să scriu despre locurile pe unde am fost și să valorific sutele de poze ce le-am adunat în timpul drumețiilor mele. (mai mult…)

Mi-am schimbat casa virtuală. Pentru a treia oară

Eu nu pot sta prea mult în acelaşi loc. Prietenii mei s-au resemnat deja cu asta, iar părinţii încă mai speră că e un moft adolescentin. Timp de 8 luni, de când stau în Chişinău, am schimbat 3 apartamente. În sfârşit am găsit varianta optimă şi sper să nu fie nevoie să mă mut în viitorul apropiat 🙂

Şi cu casa virtuală la fel. Mai întâi am avut pe Blogspot, apoi WordPress, apoi pe ZiarulStrazii.

Mutatul de acum nu l-am făcut dintr-un moft. Chiar era cazul să trec pe un domeniu propriu. Mulţumesc lui Paul că mi-a găzduit blogul până acum. Mulţumesc lui Vitalie (alias Bunelu‘) că m-a ajutat cu hostingul şi lui Mircea și Sergiu pentru asistenţă tehnică 😀

Nu va arăta aşa tot timpul. Am în cap câteva idei, dar am tot timpul înainte să le pun în aplicare 😉

Şi pentru că dacă n-ai facebook nu exişti (iar blogul acesta chiar vrea să existe 😉 ), i-am făcut şi o pagină de facebook. Like-uiţi 😉