Drumeţii

Maidanul din Kiev în fotografii, exact după un an de la prima întâlnire

Exact un an urmă am ajuns pentru prima dată la Kiev, unde am petrecut două zile absolut minunate. Ieri, în drumul spre proiectul la care particip în Armenia, am petrecut toată ziua în Kiev.

Nu e deloc Kievul pe care l-am cunoscut anul trecut. L-am găsit la fel de frumos, dar atmosfera e alta.  Maidanul, după luptele din primăvară, acum s-a transformat într-un muzeu în aer liber și un loc în care sunt comemorați cei care au decedat. Și pe stradă lumea e alta. Multe fete care poartă bluze tradiționale, brățări, genți, haine, accesorii cu culorile Ucrainei. Și, da, limba rusă nu se prea aude deloc în Kiev.

Cum arată Maidanul acum:

panorama_hai_la_tara

Hai la țară! Cum a fost la Tarasova


Weekend-ul trecut l-am petrecut departe de Chișinău, în raionul Rezina. Am mers acolo cu proiectul Hai la țară, un proiect tare fain, finanțat de UE, care încearcă să ajute oamenii de la țară și îi încurajează să ofere Casa Mare turiștilor. Deja există zeci de posibilități de cazare în zeci de localități din Republica Moldova. Pentru o cameră dublă veți plăti maxim 20 dolari, ceea ce înseamnă un preț aproape simbolic în comparație cu prețurile la pensiunile și hotelurile de la noi.

Noi am ales să mergem la Tarasova, raionul Rezina. Și am ales bine! Un sat așezat într-un cadru natural foarte frumos, dar uitat de lume, cu vreo 400 de locuitori, cu multe probleme și foarte puțin optimism. În localitate la începutul lui iulie va avea loc evenimentul Green Run. Oamenii știu despre eveniment și spun că va prima dată când în sat ajung atâția oameni străini. Odată ajunși în sat, am întrebat o bătrână dacă cunoaște unde locuiește gazda noastră, la care ea cu multă ironie „Da și, o’nșeput să vină turiștii” 🙂

Și-apoi când mergeam prin sat, am auzit pe mai mulți „Iaca, turiștii” sau „Aieștea-s turiștii care o venit la Valea”. Discuțiile cu localnicii au fost de-a dreptul comice. Dacă în satele mai mari lucrurile încep să se schimbe încet spre bine, satele mici, ca Tarasova, parcă se sting. Dar sunt interesante în felul lor, cel puțin ca obiect de observație.

Am ales să stăm la doamna Valentina Ceban, care este un fel de suflet al satului. Ne-a spus că intenționa să-și vândă casa și afacerea din sat (barul), dar proiectul Hai la țară a făcut-o să mai zăbovească, că „poate, poate, or începe a veni turiștii și se va schimba satul”. Noi am fost primii turiști pe care i-a cazat, iar doamna Valentina a zis că-i vom aduce noroc 🙂

Casa doamnei Valentina e chiar pe marginea Nistrului, iar din grădina ei se vede satul Stroiești din stânga Nistrului – satul unde s-a născut Șevciuk și care noaptea pare un fel de Hollywood față de Tarasova. În Tarasova se aprinde lumina pe străzi doar de sărbători, în timp ce Stroieștiul este iluminat în fiecare seară.

Casa și grădina doamnei Valentina

Imediat ce am ajuns în Tarasova, am plecat cu bicicletele în satul Socola din raionul Șoldănești. Traseul este minunat. Satele sunt despărțite de rezervația peisagistică Poiana-Curătura. Pădurea este plină cu urzici, dar drumul este practicabil. Frumoase priveliști.

Și am ajuns în satul Socola, mai mărișor și foarte pitoresc.

Am vorbit cu niște copchilași în centrul satului, am făcut poze pentru Instagram la casele vechi și la stâncile din sat și, da, am cumpărat înghețată la alimentara din sat care mi s-a părut cea mai bună înghețată pe care am mâncat-o vreodată, după oboseală acumulată pe drum.

Urma să ne dăm cu barca pe Nistrul și să mergem la pescuit, dar nu am avut timp, așa că am lăsat pentru data viitoare. Pescari în sat sunt destui, majoritatea oamenilor au undițe acasă pe care puteți să le închiriați, bărci la fel. Pescarii ne-au asigurat că pește este destul în Nistrul. Drept dovadă am primit și un ditamai pește cadou de la domnul Oleg din Solonceni, sat vecin cu Tarasova 🙂

Am revenit în Chișinău cu bateriile pline și foarte fericiți. Dacă aveți mai mult timp, puteți vizita și Țâpova și Saharna. Noi ne-am oprit în trecere la Saharna, dar am rămas dezămăgiți. Nu aș merge ca turist acolo, unde sunt atâția oameni (femei cu tocuri și rochii de bal pornite în excursie) și mult gunoi. Nu mai zic de bisericile kitschoase cu terpomane și restul.

Iar în drum spre casă am întâlnit un superb lan de levănțică 🙂

Recomand din suflet experiența 🙂

2014-04-10_1397131296

Escapade scurte și ieftine. Sfaturi practice și impresii din Italia

Nu fac parte din categoria persoanelor care merg în vacanțe all-inclusive. Mă enervează gândul că mergi într-o vacanță organizată de altcineva, depinzi de o agenție, dar mai ales că ai cazarea, mâncarea, distracția – în același loc.

Îmi place să-mi planific singură vacanțele, să decid singură unde dorm, unde și ce mănânc, cu cine merg, ce văd și ce fac. Așa a fost și cu ultima vacanță în nordul Italiei, care a fost minunată, dar și ieftină. Voi povesti în continuare cum a fost călătoria noastră și vă voi împărtăși câteva idei care te vor ajuta să călătorești mai ieftin.

Biletele de avion

Din Chișinău puteți zbura cu curse low cost doar spre două destinații – Veneția Treviso și Roma cu Wizz-air. Așteptăm și alte curse, dar până atunci puteți rezerva din timp bilete low cost din Bacău, București, Cluj sau Târgu-Jiu sau Arad. Dacă nu e prea greu pentru voi să mergeți în România, recomand ofertele City Break de la Vola. Cu 200 de euro puteți merge pe 4 zile într-un oraș european, iar prețul include, pe lângă biletele la avion dus-întors, și cazarea, micul dejun și asigurarea.

Noi am luat din Chișinău spre Treviso ( care e la vreo 25 km de Veneția) cu două luni înainte. Am dat 25euro într-o direcție și 39 la întoarcere.

De la Aeroportul Treviso spre gara din oraș puteți lua autobuzul 6. Mai apoi luați trenul spre gara Mestre Centrale sau Venezia Santa Lucia, în funcție de unde aveți cazarea. Biletul la autobuz costă 1, 25 euro, iar la tren 2, 25. Există și autobuze la aeroport care te duc direct în Mestre sau Veneția, dar biletul costă aproximativ 12 euro.

Cazarea

Am ales să stăm în Mestre, orașul de pe continent. În Veneția cazarea, de fapt ca și toate celelalte, sunt extrem de scumpe. Puteți găsi un hotel sau hostel pe booking cu prețuri decente sau, și mai ieftin, să găsiți o cameră potrivită pe airbnb. Noi am ales cea de-a doua variantă. Și n-am greșit deloc! Am găsit o gazdă de milioane, chiar lângă gară. Prețul pentru o cameră iese cam 40 euro, ceea ce înseamnă de cel puțin două ori mai ieftin decât la hoteluri. Dacă vă hotărâți să mergeți în Veneția, puteți să mă contactați în privat să vă recomand gazda la care am stat noi.

Mestre e un orășel cu puțini oameni. Rar întâlnești trecători, nu contează că e ziua sau noaptea. Dar are un aspect plăcut 🙂

Veneția

Veneția m-a fascinat! E unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut până acum. Dacă alegeți să stați în Mestre, puteți lua trenul care duce spre stația Venezia Santa Lucia. Călătoria durează vreo 22 de minute și costă 1, 25 euro.

O călătorie cu transportul în comun (vaporetto) din Veneția e 7 euro, deci cam scump. Dacă nu aveți prea mult timp și vreți să vizitați orașul doar pe Canale Grande, puteți lua un singur bilet. Partea bună e că există o hartă unde este explicat mură-n gură fiecare linie a transportului public și e ușor de descurcat. Chiar și eu, care sunt o căscată fără margine, m-am descurcat! Dacă aveți mai mult timp la dispoziție, puteți să vă luați un card destinat turiștilor – costă 20 de euro pentru 24 de ore. Noi am luat un card și am schimbat de cel puțin 10 ori vaporettele. Cu acest card puteți să ajungeți și pe insulelele mai îndepărtate.

Și, da, Veneția trebuie luată la pas! Nu e atât de mare, așa că o zi îți ajunge s-o parcurgi pe jos, fără grabă, printre străduțele mici și curțile oamenilor.

O regulă importantă: În Veneția totul costă. O pizza va costa 6 euro dacă o mănânci în picioare și 9 euro dacă vei dori să stai la masă în pizzerie sau la terasă. Și așa e peste tot 😉

Celelalte insule

Dacă mergeți în Veneția, e păcat să ignorați celelalte insule din lagună. Noi nu am avut prea mult timp și am vizitat doar două – Murano și Burano. Marano nu se deosebește prea mult de Veneția, însă Burano m-a cucerit definitiv. Te plimbi pe ea și ai impresia că ai ajuns într-o țară din poveste, totul este foarte viu și colorat. Se află la vreo 8 km de Veneția, iar dacă iei un vaporetto (cum am făcut noi) ajungi în vroe 40 de minute.

Ne-am plimbat printre căsuțele colorate – cred că este o regulă – niciodată nu-ți vopsești casa în culoarea vecinului. Una dintre atracțiile turistice de pe insulă este Biserica San Martino cu clopotnița foarte vizibil înclinată:

După două zile în Veneția, am luat trenul spre Milano. Acolo urma să stăm la o verișoară pe care n-am văzut-o de vreo 10 ani. De fapt nu chiar în Milano, dar la vreo 20 minute de Como.

Dacă vreți bilete ieftine la trenurile din Italia – trebuie luate din timp! Le puteți lua cu cardul din timp de aici. Am cumpărat biletul Mestre-Milano cu aproape 2 luni înainte și a costat 9 euro. Dacă îl luam în ziua respectivă, costa 40 euro. Diferență consistentă.

Am ajuns la gara Milano Centrale, o frumusețe de clădire.

De aici am luat trenul spre Como, un orășel neașteptat de frumos. Lacul din centrul orașului e superb!

A doua zi ne-am întors în Milano. Am vizitat până acum vreo 6 orașe din Italia și toate sunt atât de diferite. În Milano ai impresia că oamenii au coborât de pe podium. Mai ales bărbații! Toți la costum, eleganți. Cred că eram singurii cu blugi, hanorac și rucsac 🙂

Orașul este frumos, cochet, dar…parcă e altă Italie acolo. Oamenii nu sunt așa dezordonați (cum îmi place mie 🙂 ), fără case vechi, varză la geam și uși colorate. Milano este destinația celor pasionați de modă, fotbal și artă. N-am avut timp pentru muzee, dar am petrecut o zi și o noapte plimbându-ne prin diverse cartiere și am avut impresia că orașul trăiește non-stop.

Și cam aici s-a încheiat călătoria noastră superbă. Înainte de călătorie, recomand să descărcați o aplicație cu hărți care funcționează în mod offline – aceasta pentru că niciun oraș din Vest nu e atât de generos cu internet gratuit cum este Chișinăul 🙂

Turism de weekend: Odesa

La sfârșitul lui ianuarie am mers într-o vizită-fulger în Odesa. Nu știu cum s-a întâmplat că n-am ajuns până acum acolo, chiar dacă m-am născut la o azvârlitură de băț de granița cu Ucraina.

Și-apoi aveam păreri contradictorii despre acest oraș. Cei care au fost acolo în scurte escapade povesteau despre Odesa în roz, cei care merg des la cumpărături sau muncă vorbeau despre un oraș murdat, cu taximetriști șmecheri care așteaptă să te scurgă de bani și despre un transport public oribil.

Și-am mers! Chiar de ziua mea. Am pornit dimineață, la 7: 20, cu trenul din Chișinău, un tren sovietic care se mișca ca un melc rănit. După vreo 2 ore jumătate eram în gara Bender, unde am staționat aproape o oră.

Dar nu ne-am plictisit pe drum, aveam impresia că sunt în Uniunea Sovietică. Scaunele de lemn (noi aveam și măsuță! ), controlorul amețit care dispărea periodic și revenea tot mai rumen și care ne-a sugerat de câteva ori să nu cumpărăm bilete la întoarcere, oamenii care urcau în Bender sau Tiraspol cu pașapoarte roșii, totul parcă era desprins dintr-un film sovietic.

Într-un final am ajuns la gara din Odesa. Contrar așteptărilor, era mai frig decât la Chișinău. Am rezervat pe booking.com din timp cazarea, iarna prețurile sunt relativ mici (am dat aproximativ 10 euro pentru o cameră dublă), condițiile au fost ok, însă poziționarea nu prea 😉 În schimb, am mers cu microbuzele. Doar așa am înțeles că transportul public din Chișinău e suportabil 🙂

Am vizitat, în primul rând, portul. Era un frig că nu puteam face poze. Aveam impresia că dacă continui să fac fotografii și să selectez filtre pentru Instagram, rămân fără degete 😀

  Am urcat celebrele Scări Potemkin. Au devenit celebre datorită filmului mut Bronenostes Potemkinturnat în 1925.

Și-am început să cunoaștem la pas centrul istoric al orașului. Mi-au plăcut la nebunie clădirile vechi, boeme

Eminescu la Odesa:

Chiar dacă se cunoaște că Odesa este un oraș profund pro-rus, iar pe stradă n-am auzit aproape deloc ucraineana, se simțea puțin din atmosfera Euromaidanului. Am prins și un marș

Apoi am mers la delfinariu. Programul îl găsiți aici.  A fost foarte frumos, atât spectacolul, cât locul unde este poziționat delfinariu. Pentru prima dată am văzut marea înghețată. Emoții contradictorii

Iar escapada a fost pe atât de friguroasă, pe atât de caldă 🙂

 În loc de concluzie, vă recomand să mergeți la Odesa. Așa, când te saturi de Chișinău și simți nevoia să vezi altceva, chiar dacă pentru două zile. Un oraș plin de contraste, dar drăguț. Cu multe mașini rusești pe stradă, cu clădiri aristocrate și cafenele cochete.

Până acum am vizitat în Ucraina: Cernăuțiul, Kievul, Camenets-Podolsky, Hotinul, Cetatea Albă și Odesa. Următorul oraș va fi cu siguranță Livov. Încă nu știu când, dar … 🙂

Florenţa în imagini. Multe imagini :)

Blogul meu se transformă încet din unul de opinii în unul de călătorii. E de bine 😀

La începutul acestei luni am petrecut o săptămână minunată în Italia. Am participat la un proiect dedicat antreprenoriatului social. Pe lângă faptul că am cunoscut oameni şi lucruri noi, am descoperit un oraş de-a dreptul minunat – Florenţa. Parcă nici nu l-aş numi oraş, mai degrabă un muzeu mare în aer liber.

Să vorbească fotografiile! Pozele sunt de pe contul meu de instagram, dar aşa cum nu foarte mulţi prieteni au cont acolo, am zis să le pun şi pe blog. Poftiţi:

Untitled

Ponte Vecchio sau Podul Vechi. Este un pod medieval impresionant, are pe el tot felul de magazine şi tot timpul este în forfotă – indiferent de oră vei vedea acolo turişti, cântăreţi, pictori.

Untitled

Arhitectura 🙂

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Monumente 🙂

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Artă stradală şi biciclete. Multe-multe biciclete 🙂

Untitled

Untitled

Untitled
Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

Şi oraşul de sus 🙂

Untitled

Untitled

Untitled

Untitled

cum a fost revederea cu Clujul

Pentru prima dată am auzit de Cluj pe la vreo 10 ani. Buneii cu mătuşa mea au plecat cu treabă acolo pentru o săptămână, iar pe mine m-au lăsat şefă pe toată gospodăria. Au venit peste şapte zile cu tot felul de bunătăţuri pentru mine şi şi-au pus mâinile în cap: bicicleta bunicului am stricat-o, iar roşiile şi strugurii arătau altfel pentru că am scăpat de câteva ori gâştele în grădină 😀 Şi acum când aud ceva despre Cluj primul lucru care îmi apare în minte e faţa bunelului când a văzut ce s-a întâmplat cu strugurii din care trebuia să facă vin :))

În clasa a XII-a, când am decis că vreau să merg în România la facultate, Clujul a fost prima opţiune. Din fericire sau din păcate nu am fost admisă acolo. Mi-aduc aminte cum îi povesteam prietenului meu cât de fain e Clujul (deşi nu fusesem niciodată acolo 🙂 ) şi de ce trebuie ambii să bifăm acest oraş ca primă opţiune. El a fost admis acolo, eu nu. Şi aşa Clujul mi-a luat prima dragoste 🙂

De-atunci am tot vizitat Clujul, de fiecare dată descoperindu-l altfel şi altfel. Ultima dată am fost la concertul Scorpions. În urmă cu doi ani. Era o vreme atât de urâtă, dar oraşul era la fel de frumos. Acum l-am revăzut! Frunze roşii-verzi-galbene, multe biciclete, aceleaşi clădiri minunate, parcul din centru care s-a schimbat radicat spre bine, arta stradală, pub-uri frumoase şi ieftine, mulţi tineri, multe evenimente şi un aer boem pe care nu-l găseşti în orice oraş din România. Am petrecut doar 12 ore în Cluj, dar atât de intense!

Mulţumesc Ivan de companie, Elena, Ion  – mă bucur că v-am revăzut 🙂 Cum a văzut Clujul instagram-ul meu: 🙂

Am mers cu trenul din Suceava. Cam lung drumul, dar traseul e minunat, să tot stai la geam şi să admiri.

Gara:

cluj

Bineînţeles că primul lucru care mi-a sărit în ochi au fost pistele pentru biciclete, ceea ce în Chişinău nu prea ai cum să vezi

cluj

cluj

cluj

cluj

cluj cluj

cluj

cluj

cluj

cluj

cluj

cluj

cluj

cluj

cluj

Şi artă stradală…cât vrei 🙂

cluj
cluj

cluj

Festivalul Gustar, trecut prin Instagramu’ meu

Scurt pe doi: a fost un weekend minunat. Cu riscul de a mă repeta, dar Gustarul este, după mine, cel mai frumos eveniment din R.Moldova.

O să las fotografiile să povestească despre cum a fost. Şi pentru că prietenii au început să mă poreclească „instagramista„, măcar să merit porecla 😀 Apropo, dacă și pe voi vă pasionează aplicația, puteți să mă urmăriți cu încredere 😉 Iar dacă cunoașteți instagramiști interesanți care merită urmăriți, aștept sugestiile în comentarii.

Cam așa a fost Gustarul văzut de telefonul meu:

Partea cea mai frumoasă. Am mers la festival cu Roxana, prietena mea din București, pe care am cunoscut-o exact un an în urmă în Redescoperă. Ne-am tot vizitat pe parcursul anului, iar datorită Gustarului ne-am revăzut. Apropo, Roxana, aștept articolul  la tine  pe blog despre eveniment 😛

gustar 2013

La Gustar lumea a citit. Eu nu am îndrăznit :))

gustar 2013

La Gustar lumea a dormit în corturi, de la tineri la persoane publice și funcționari bine cunoscuți. Apropo, noi am fost vecini de cort cu Cătălin Josan 😀

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

Și am mers în sat, în Trebujeni, să căutăm de-ale gurii… 🙂

gustar 2013

gustar 2013

Vie în culori de tricolor

gustar 2013

Am mers la prima casă care ne-a făcut cu ochiul. Întâmplător sau nu, dar gospodina era mătușa Nina, pasionata de psihologie din  Trebujeni despre care ați citit anul trecut în presă. Bunica Nina a fost și la Guvern, iar nouă ne-a zis cu mândrie că e prietena lui Filat. Vin nu avea, dar am cumpărat cartofi de la ea și am mai stat vreo jumătate de oră de vorbă

gustar 2013

Bunica Nina ne-a povestit cum e la bătrânețe și ne-a zis cu emoție că văzându-ne avea impresia că are toți nepoții în fața sa. Ne-a invitat la pragul casei, ne-a servit cu porumb fiert și ne-a dat de sănătatea ei și trei litri de must bun-bun pe care l-am băut acolo 😀

gustar 2013

Între timp noi am continuat degustările 😀 De la domnul din poză am cumpărat vin negru bunicel

gustar 2013

Între timp, lumea se adunase în fața scenei

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

Iar a doua zi am pornit să descoperim dealurile 😀

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

Și spre după amiază ne-am întors la festival

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

gustar 2013

În loc de concluzie, a fost exact așa cum așteptam și cu siguranță mă voi abona și la viitoarele ediții ale Gustarului 🙂

Turism de weekend. Cum a fost la Țâpova

Pentru că nu pot sta prea mult în oraș, am hotărât săptămâna aceasta să facem o escapadă. Nu-mi place să merg singură. Le-am propus câtorva prieteni, am lăsat 6 mesaje pe facebook, am primit 4 răspunsuri pozitive. Zis și făcut.

Ne-am dat întâlnire la 07 30 la autogara de nord. Cumpărasem bilete cu o zi înainte la autocarul Chișinău-Camenca. Ajungem la autogară mai devreme de ora stabilită și îmi dau seama că uitasem biletele acasă (da, eu sunt căscată :D). Peste 20 de minute autocarul urma să se pornească. Era primul ghinion. Am prins un taxi, am fost acasă după bilete, iar peste 18 minute eram înapoi.

tapova1 Și am pornit la drum! Peste o oră și ceva eram aici, la răscrucea care duce spre Țâpova. Al doilea ghinion: Ivan a luat din greșeală altă geantă din autocar crezând că e a Raisei. Autocarul plecase, iar peste câteva minute am observat geanta care era în plus.

Ne-am pus mâinile în cap 😀 Autocarul era deja departe, primul lucru care ne-a venit în minte  a fost să luăm geanta cu noi, iar când ne întoarcem în Chișinău să încercăm să găsim prin șofer proprietarul. Radu a fost cel mai lucid în acel moment: a oprit primul microbuz, peste vreo 20 de minute s-a întors la noi cu misiunea îndeplinită. A reușit să ajungă autocarul și a întors geanta  🙂

Indicatorul spunea că până la Țâpova sunt 16 km. Ne-am pornit pe jos cu gândul că ne va lua cineva până în sat. Probabil aveam așteptări prea mari pentru că nu se oprea nimeni.

în schimb am făcut prima poză de grup 🙂

tapova2

Erau șoferi singuri în mașină care se făceau că plouă când întindeam mâna, au trecut zeci de mașini, bagajele au început să ne pară tot mai grele, soarele tot mai nemilos. Ne-am gândit că nimeni nu oprește pentru că suntem cinci. Ne-am separat. Mergeam la o distanță de 600 de metri, iar rezultatul era același. După vreo opt kilometri parcurși pe jos, am luat o pauză disperați. Era foarte cald, apă nu mai aveam.

tapova5

În cele din urmă, cât stăteam noi jos, s-a oprit un nene polițist cu o Ladă. Era cu soția sa. Ne-a zis că merge să o ducă în sat și revine. Eu, bineînțeles, nu l-am crezut. Dar omul s-a întors! Ne-am înghesuit în mașina lui și peste vreo 10 minute eram în fața mănăstirii Țâpova. I-am întins banii, el mi-a zis să-i las în mașină. Eram prea obosită ca să-mi dau seama ca un polițist în uniformă niciodată nu va lua bani în fața mănăstirii :))

Am mers direct la râu. A venit doamna din poză la noi și ne-a zis că trebuie să ne odihnim oleacă, apoi să mâncăm, apoi să vizităm mănăstirile rupestre, muzeul. Fiecare obiectiv avea taxa. Noi nu venisem până acolo ca să ne facă cineva programul, așa că am refuzat-o respectuos.

tapova3

Am mai făcut o poză de grup la râu și am pornit spre pădure

tapova4

Am lăsat toate bagajele la magazinul de lângă mănăstire și am pornit să descoperim împrejurimile. Am mai fost o singură dată la Țâpova, dar am vizitat atunci doar mănăstirile rupestre. Acum am avut timp și pentru restul 🙂

tapova6

tapova7

tapova8

tapova11

Am mers aproximativ 1, 5 km prin pădure și am făcut primul popas. Ne-am întins să dormim oleacă și a apărut din senin și mâța. Locuiește în pădure, dar e atât de obișnuită cu oamenii că n-a ezitat prea mult și s-a urcat pe Ivan în timp ce acesta dormea 😀

Ne-a plăcut și mâța, și locul de lângă râuleț, așa că am hotărât să campăm seara acolo.

tapova9

Și ne-am pornit mai departe, spre cascadă. După o băiță, eram toți ca noi și am ridicat iar dealul după bagaje

tapova10

Spre seară am campat. A fost pentru prima dată când am montat cortul singură – hihi 🙂 Am făcut foc de tabără, am prăjit cartofi și toate celea 🙂

tapova12

tapova15
Eram atât de obosită că n-am simțit nici frig, nici zgomot. Deși prietena noastră mâța a avut grijă să ne amintească din când în când ca n-a plecat 🙂 M-au trezit trei vaci cornute care se plimbau liniștite pe lângă corturile noastre. Tot ele, gospodinele, ne-au mâncat dovleceii care urmau să fie copți la foc. Noroc că celelalte legume erau la adăpost, alfel rămâneam flămânzi 😀

Sau eu eram flămândă, sau chiar prânzul a ieșit delicios 😀

tapova13

După experiența cu autostopul de sâmbătă, eram dezămăgiți și pregătiți să nu găsim transport și nici oameni dornici să ne ia spre răscrucea de la Rezina, spre Orhei sau spre Chișinău.

Dar acum aveam o variantă de rezervă – polițistul ne-a spus să-l sunăm dacă avem nevoie de transport 🙂

tapova14 Am mai făcut o plimbare până la cascadă. Trebuia să ne răcorim pentru drumul întors 🙂 În sat am găsit o mașină cu două străine. Erau din Elveția fetele, iar una dintre ele lucrează de ceva timp în Chișinău. Radu a vorbit cu ele, iar în scurt timp trei dintre noi eram în mașină, în drum spre Chișinău 🙂

Apropo, drum de la Orhei la Chișinău chiar e foarte bun 🙂

P.S. La Țâpova am pierdut telefonul de Orange. Nu îmi voi recupera cartela pentru că oricum demult mă gândeam să renunț la numărul lor. Dacă aveți nevoie de mine, mă găsiți pe facebook, mail sau numerele de Moldcell sau Unite 😀

Am zis și pe Facebook, R.Moldova nu e cea mai frumoasă țară din lume, dar are locuri care merită vizitate, mai ales satele de la Nistru. Am promis ca în următorii ani, rând pe rând, voi merge cu cortul în toate satele de-a lungului Nistrului. Și așa vom face!  Apoi Prutul, apoi restul. Timp să fie. Și sănătate! 😀

V-am pupat, să aveți o săptămână minunată. Ne vedem la Gustar, ultima escapadă din vara asta 😉

Dincolo de orice vamă e…Vama Veche

IMG_20130728_200415 După ce am distribuit constant cateva luni pe facebook melodia „Undeva in Vamă„, iar în ultimele 9 zile am umplut peretele meu cu postări de la fața locului, mai mulți m-au întrebat ce e așa deosebit in Vama asta. E!

Pentru mine și nu numai e mai mult decât mare, plajă,  bere și distracție.  E locul în care poți fi singur cu tine chiar dacă ești înconjurat de zeci de oameni cu care ești pe aceeași undă. Ești cu ei, cânți cu ei, faci plajă,  alergați,  dansați, fumați împreună,  dar în același timp eşti faţă în faţă cu sufletul tău. Pentru că sufletele noastre au nevoie pentru propria fericire doar de un petic de nisip, de câteva valuri, o chitară și liniște. Iar in Vamă găsești acesta liniște, cu toată galagia de acolo!

IMG_20130802_201340 E locul în care nimeni nu îţi propune pe plajă să cumperi porumb, îngheţată sau adidaşi, nu te invită la concerte cu manelişti sau la circ, e locul în care omul rebel si nebunatic din tine are timp și spațiu să se desfaşoare. Pentru că măcar o dată în an, cel puțin eu, am nevoie de aceasta. Să te arunci în mare spre dimineață, să adormi pe nisip, să prinzi din aer refrenele din diferite colţuri ale plajei care ţi-au alimentat de pe YouTube zilele de muncă din timpul anului. Notele acelor melodii fredonate de artiştii şi beţivii Vămii laolaltă care te găsesc lipit cu fața de nisip.

IMG_20130730_153413 Să scrii la sfârşit de zi „Mulțumesc” pe nisip fără să știi,  de cele mai dese ori, cine e destinatarul mesajului. Să auzi marea în sălbăticia ei şi să îţi dorești să-i cedeze nervii şi să ajungă şi la tine în cort. Să plouă frumos, cadenţat şi să îţi pese cel mai puţin în acel moment de „acoperişul” cortului tău. Şi, da, să nu îţi planifici nicio zi! Să lași marea să-ţi facă programul, vocea ei să-ți plimbe picioarele kilometri întregi pe plajele unde rar întâlneşti câte un om.

Da, îmi veți spune că nu mai e Vama cea de altădată.  Probabil. Dar eu o simt la fel, așa cum am descoperit-o într-un miez de noapte în 2009. Da, au apărut terase „a la Mamaia”, unde răsună altfel de muzică,  au apărut hoteluri şi pensiuni în cealaltă parte a Vămii.  Dar ele sunt acolo, undeva.  Vama mea e metrul pătrat de nisip ce mă face fericit, e marea care ne trezeşte libertatea din venele noastre.

IMG_20130801_144658 Poate mă voi schimba în timp, dar nu cred că vreodată voi alege să merg în vacanță prin intermediul unei agenții, să stau într-un hotel cu regim all inclusive. În puţinele perioade libere din an nimănui nu-i voi permite să îmi dicteze la ce oră să mă trezesc, la ce oră să mănânc, ce să fac şi ce emoții să îmi programez.

Și de data acesta Vama a însemnat Folk You, au fost patru zile pline de muzica bună – am cantat cat m-a tinut plamanii, in special melodiile de la Vama, fara sa îmi pese că sunt un anti-talent total în ale muzicii 😀

IMG_20130805_013226

A fost o vacanță activă,  cu cel puțin 6-7 km merşi pe jos zilnic, cu treziri frumoase și multe emoții pe care mi le-a oferit marea şi nu numai. Vama Veche este un loc cu multa încărcătură emoțională pentru mine și așa va ramane, dincolo de orice dramă și vamă.

Textul de mai sus a fost scris în autocar pe telefon, de la Galaţi până la Vama Oancea 🙂 Salutări din Chişinău şi ne vedem la anul 🙂

Și câteva fotografii pe care le-am postat în timpul vacanței pe contul meu de Instagram:

IMG_20130802_133050

IMG_20130804_123101

IMG_20130728_194551

IMG_20130731_182332

IMG_20130801_080230

IMG_20130803_135032

IMG_20130803_153633

IMG_20130731_213400
IMG_20130805_062015

IMG_20130805_145436

eu și călătoriile mele prin R.M.

vreau să merg la #cuptorulblogosferic, iar bilețul care m-ar duce acolo e un articol pe blog despre călătoriile mele prin Republica Moldova.

E o sarcină prea grea pentru mine să sintetizez într-un articol călătoriile mele prin republică, ținând cont de faptul că cel puțin o dată la două săptămâni ies din Chișinău. Cele mai multe localități le-am vizitat în săptămâna din Redescoperă Moldova împreună cu colegii din proiect (o parte dinte ei mi-au devenit prieteni 🙂 )Voi scrie mai jos despre câteva dintre locurile pe care le-am vizitat singură, în afara proiectului 🙂

1005103_10201301952968499_2144065725_n

Ultima dată am fost în satul Satul Nou din raionul Cimișlia. Sat frumos cu oameni frumoși. Am găsit mai multe Case Mari împodobite cu tot felul de lucruri făcute manual.

Poate sunt eu materialistă, dar totdeauna le întreb pe femeile care crează aceste minunății de ce nu își fac o afacere din asta. Toate îmi zic că le este milă să-și vândă obiectele 🙂

426734_10201091422585371_467895414_n Cu puțin timp în urmă am vizitat în premieră cetatea Tighina. Pare comic pentru că m-am născut nu departe de cetate, am trecut pe lângă ea sute de ori, dar niciodată n-am avut ocazia să ajung în interiorul ei. Mulți ani a fost inaccesibilă publicului, e deschisă de un an și ceva. Administrația locală a transformat-o într-un instrument idiologic, de parcă ar fi o cetate rusească. Cetatea e păstrată binișor, pe alocuri a fost restaurată. Recomand s-o vizitați, din Chișinău faceți o oră cu mașina până acolo. Intrarea e 25 ruble (aproximativ 28 lei).

947024_10201091498067258_394799434_n

600962_10201116588014491_472265449_n Cu puțin timp în urmă am fost și în satul Costești din raionul Ialoveni. Mulți dintre voi au auzit despre lacul de lângă Costești. Este al doilea sat ca număr de locuitori din R.Moldova. Fotografia e făcută din biserică. Acolo am găsit un clopot imens care cântărește peste cinci tone, care a fost adus în urmă cu un secol din Petersburg.

Tot nu demult am fost și în satul Vărzărești din raionul Nisporeni. Un sat mare cu un primar care are sub 30 de ani. Satul e vestit prin mănăstirea din localitate, care e cea mai veche din Republica Moldova. Prezintă interes pentru cei care ajung acolo Cimitirul Eroilor Români.

Mie însă mi-a plăcut parcul micuț, verde și cochet din centrul satului 🙂

parcul din sat

cimitirul eroilor romani

Am cunoscut Nistrul la:

Purcari

IMG_3027

Cocieri

1

Corjova

IMG_9451

Delacău, raionul Grigoriopol

IMG_4664

Molovata

P1030376

Tiraspol

IMG_0979

Bâcioc-Gura Bâcului

IMG_1048

Dubăsari

hidrocentrala dubasari

raionul Rezina

IMG_0167

Ar mai fi multe de povestit. Eu vă zic să aveți drum bun prin Moldova 🙂