Drumeţii

Gură-cască prin Madrid

De când m-am mutat în Olanda mă tot minunez cât de simplu e să călătorești atunci când locuiești la 40 de minute (cu transportul public) de un aeroport care operează zboruri directe în orice oraș important din lume. Nu mai zic de prețurile biletelor!

Nu mai e nevoie să planific o escapadă cu jumătate de an înainte, să merg o noapte întreagă până la București, să dorm în aeroport sau să-mi fac griji cum ajung acasă dacă ajung la Otopeni la miezul nopții. Toate aceste probleme au devenit istorie 🙂

Așa a fost și cu escapada la Madrid. Raisa a venit cu ideea unei întâlniri într-un oraș mai călduț și, pentru că Anastasia își planificase deja vacanța de Crăciun în Madrid, am hotărât de comun acord că trebuie să ne vedem acolo! Din orașele spaniole am cunoscut doar Barcelona, dar devenise clar pentru mine că Spania va fi pentru mult timp una dintre țările mele preferate. Însă Madridul e atât de diferit de Barcelona! Nu pot să zic care dintre orașe e mai frumos pentru că ambele sunt atât de frumoase, dar în feluri diferite. Madridul este un oraș imens, cu peste 3 milioane de locuitori.

Poate că am ajuns acolo în ajun de Crăciun, dar aglomerația se simte imediat ce ajungi la aeroport. Partea bună e că există o linie de metrou de la Aeroport cu care poți ajunge în centru (prețul unui bilet este de 5 euro). De asemenea, există și autobuze spre oraș. Mi-am cumpărat un bilet către piața Sol, iar când am ieșit din metrou m-a întâmpinat această priveliște: 2015-12-22_1450809114 Niciodată nu am văzut atâta aglomerație! Era cam greu să îți faci loc prin mulțime, de parcă fiecare metru în care avansai era o adevărată victorie.

Pentru că sunt o gurmandă adevărată cel mai mult mi-a plăcut în Madrid, bineînțeles, mâncarea! Și nimic nu se compară cu ceea ce numesc spaniolii tapas – zeci de feluri de aperitive cu pâine gustoasă, ulei de măsline, jamon (șuncă de porc uscată), somon, calamari și alte zeci de combinații. După câteva luni locuite în Amsterdam, unde mâncarea în oraș e sărăcăcioasă și extrem de scumpă, escapada în Madrid a fost o adevărată destrăbălare pentru poftele mele.

Partea ciudată pentru mine e că spaniolii iau cina la 22-23 și asta am cam făcut și noi. A fost greu pentru mine să preiau acest obicei pentru că în ultimele luni am încercat să nu mănânc cu vreo 5-6 ore înainte de somn, dar la tăț ni-i greu 😉 madrid 5

Transportul public funcționează bine și este și accesibil (10 bilete la toate tipurile de transport cu 12 euro). Am stat la vreo 4 km de centru și am folosit metroul de câteva ori pe zi, însă recomand să alegeți  un hotel mai modest, dar în inima orașului ca să nu pierdeți timpul pe drum.

La întoarcere, am luat autobuzul de noapte (pe la vreo 3 am ieșit din casă) și, spre surprinderea mea, acestea merg bine și nu întârzie. 2015-12-23_1450831513Pentru că am ajuns seara în oraș, în prima zi nu am reușit să văd prea multe. Am făcut o plimbare prin parcul Retiro și, cel mai fascinant pentru mine, am asistat la un concert de colinde spaniole într-o biserică veche și frumoasă.

Mi-a plăcut la nebunie să le ascult pe aceste doamne elegante și instrumentiștii nostimi, tipic spanioli. Pentru că soarele este zgârcit cu Olanda, m-am bucurat din plin de el în Spania. Atâta soare, fără ploi și vânt! Credeam că am ajuns în paradis. Deși localnicii spuneau că vremea e prea caldă pentru această perioadă și că natura a luat-o razna, în mintea mea m-am bucurat cât am putut de anomalia asta! 🙂 2015-12-24_1450944027

2015-12-24_1450947775Nu am reușit să vedem niciun muzeu, deși îmi doream să ajung la Prado, dar îl las pe lista de așteptare în eventualitatea revenirii acolo.  În schimb am avut timp berechet de plimbări leneșe pe străzile imense și impunătoare. Am căscat gura la clădirile mărețe, regale, am hoinărit prin parcuri mari și frumoase, am mâncat bine și am avut timp de discuții lungi și inspiraționale.  Din păcate, nu am avut un brad de Crăciun, însă atmosfera de sărbătoare din oraș l-a înclocuit perfect.  Am avut parte de câteva apusuri care îți taie respirația.  2015-12-24_14509970732015-12-24_1450981158 Am mers cel puțin 15 km în fiecare zi fără o destinație anume și am rătăcit pe străzile mai puțin aglomerate. Spaniolii chiar au o cultură a barurilor! Toate sunt aglomerate și pentru minea fost interesant să-i observ cum mănâncă din picioare, discută la voce maximă și gesticulează în stânga și dreapta. 2015-12-25_1451054961

2015-12-25_1451043340 Parcul Retiro este extrem de curat și îngrijit și nu aveți voie să-l ratați dacă ajungeți în Madrid.  madrid 1madrid 2Cel mai mult mi-a plăcut însă la Parcul Casa de Campo, cel mai mare parc urban din Spania. Am ajuns acolo cu telefericul (o călătorie dus-întors costă 5 euro).

Nu e cel mai amenajat parc pe care l-am văzut vreodată, însă te cucerește cu imensitatea lui. Am mers acolo a doua zi de Crăciun și, spre bucuria noastră, am întâlnit foarte puțini vizitatori. 2015-12-28_1451308953

2015-12-26_1451148961 Cuvântul regal definește cel mai bine acest oraș. Clădirile impunătoare și arhitectura sofisticată te teleportează cu câteva secole în urmă și ai impresia că de la balcoanele acestor clădiri vor apărea de pe o clipă pe alta o fată frumoasă cu rochie de prințesă care îți va face din mână.  2015-12-27_14511893002015-12-28_1451329526 Și, da, trebuie să vă arat baticul de pe această clădire 🙂 2015-12-26_1451121094 Mulțumesc fetele pentru idee și tot ce am împărțit în Madrid. Trebuie să repetăm! 2015-12-25_1451081021

Screen Shot 2015-11-11 at 3.18.56 PM

Mergem la Paris să cunoaștem alte 6000 de gazde Airbnb!

V-am mai povestit pe acest blog despre cât de fascinată sunt de ce însemană și ce amploare a luat Airbnb-ul.

Pe scurt pentru cei care nu cunosc (încă!) acest site:

Airbnb este o platformă care oferă cazare în toată lumea la prețuri mult mai mici față de hoteluri. Funcționează foarte simplu: Cei care au spațiu liber în casa lor îl oferă turiștilor.

Scrii destinația unde intenționezi să mergi și poți vedea toate apartamentele disponibile în orașul respectiv în perioada care te interesează. Prețurile sunt prietenoase și pot începe chiar de la 5-10 euro pentru o cameră, în funcție de țară, oraș, cartier, dar și condiții.

Fiecare opțiune de cazare are descriere, fotografii, poziționarea pe hartă, regulile casei. De asemenea, poți afla și date despre proprietarul apartamentului și citi comentariile despre apartament, dar și gazdă lăsate de turiștii care au stat acolo.

Proiectul s-a lansat în 2008 și s-a extins foarte rapid, așa încât acum există spații de cazare pe Airbnb în peste 190 de țări și 34 de mii de orașe. Uimitor, nu?

Airbnb ne-a făcut viața mai frumoasă și mai interesantă, ne-a trezit pofta de călătorii, întrucât de un an și ceva găzduim oameni din toată lumea în casa noastră, dar și am călătorit în mai multe orașe și ne-am cazat la oameni acasă.

Să trec la subiect că nu mai am răbdare 😀 Al doilea an consecutiv Airbnb îi adună în același loc pe cei mai pasionați utilizatori de Airbnb. Și, pentru că anul acesta evenimentul are loc pe continentul nostru, nu puteam să-l ratăm.

Ediția de anul acesta de Airbnb Open are loc la Paris, începe mâine și durează până sâmbătă.

Noi pornim în această seară spre Paris, vom merge cu autocarul toată noaptea și „aterizăm” direct la Parc de la Villette, acolo unde va avea loc marele eveniment.

Abia aștept să cunoaștem alte gazde, fondatorii Airbnb, să auzim povești interesante adunate din toată lumea.

Partea cea mai frumoasă e că la Paris locuiește și unchiul meu și, cu ocazia asta, îmi voi vizita și verișorii.

Keep in touch, dacă sunteți interesați de eveniment, voi posta zilele următoare noutăți de acolo pe pagina de Facebook a blogului.

Turismul sexual care atrage mii de turiști zilnic în Amsterdam

E inuman să-ți afișezi corpul în vitrină?

Cred că e mai inuman să practici prostituția în sărăcie și mizerie, să încurajezi bolile cu transmitere sexuală, traficul de ființe umane și sclavia.

În Olanda e interzis să activezi în stradă, iar prostituatele trebuie să obțină un fel de licență de la Camera de Comerț și să plătească impozite de peste 20% din venituri – o femeie câștigă între 5 și 35 de mii de euro lunar.

Am aflat multe lucruri interesante și ne-am distrat în timp ce am filmat al treilea reportaj despre Amsterdam. Voilà:

oxanica marijuana

Marijuana care aduce sute de mii de turiști în Amsterdam

Prieteni, nu știu dacă ați observat, dar am pornit recent pe pagina de Facebook un video-blog cu relatări despre Olanda, despre Amsterdam, dar și alte prostioare care-mi trec prin cap.

Poate sunt unii care nu stau toată ziua cu nasul în Facebook (ca mine!) sau nu au deloc un cont pe Facebook, așa că voi posta și aici pe blog o parte din filmulețe.

De data aceasta am povestit despre Marijuana care aduce în Amsterdam sute de mii de turiști curioși anual.

isola bella

Vacanța în Sicilia. Primele 2 zile

Am luat decizia de a petrece vacanța în Sicilia pe neașteptate. O prietenă mă rugase să-i găsesc bilete ieftine la avion spre Catania. Era prin aprilie. Am căutat și chiar am găsit bilete ieftine. Și-am zis să luăm și pentru noi. A ieșit 30 de euro per direcție, ceea ce, ținând cont că iulie e luna de vârf pentru destinațiile cu litoral, mi s-a părut perfect. Am luat chiar a doua zi biletele, iar abia peste vreo 2 luni am început să mă documentez despre detaliile călătoriei.

Deci, da, dacă vreți să ajungeți în Sicilia, varianta ideală e să luați zborul direct București-Catania. Frumusețile Siciliei nu sunt concentrate într-un oraș, iar dacă nu ai mijlocul tău de transport riști să pierzi multe-multe frumuseți. Am știut asta și am rezervat o mașină din timp. Prețul era de vreo 22 de euro pe zi, dar era o Volkswagen și avea și 4 uși și mult spațiu. Urma să o plătim atunci când o ridicăm, de la compania Goldcar. Dar, surpriză, trebuia să lăsăm un gaj de vreo 1200 de euro, iar acesta trebuie dat musai de pe card. Și când au văzut că Dan are permis de conducere moldovenesc au zis că permisul non-UE nu e valabil pentru ei și că trebuie neapărat să aibă permis de conducere internațional.

Eu începeam să panichez deja pentru că știam că luasem cazare nu chiar în orașe, iar fără mașină ar fi fost imposibil să vedem ceva. Am mers la altă companie de închiriere, deja locală, și ei nu au avut pretenții față de permisul moldovenesc. Am luat cea mai ieftină mașină pe care o aveau – un Fiat mic cu două uși și nu prea nou, dar care, cel puțin în zilele astea două, nu ne-a făcut probleme.

Am luat mașina și am condus vreo 40 de minute și am ajuns în satul Calatabiano în care urma să dormim trei nopți. Cazare am luat de pe Airbnb, în zonele turistice era destul de scump, așa că am luat la vreo 15 minute de mers cu mașina de la Toarmina.

Screen Shot 2015-07-09 at 8.04.03 PM

sicilia 1

Stăm la un tânăr italian care are un apartament tare fain. Cât stăm noi la el el stă la părinți, așa că avem tot apartamentul la dispoziție cu un preț de vreo 5 ori mai mic ca la un hotel din preajmă. Partea proastă (sau poate bună 🙂 ) e că nu avem internet la acest apartament, dar restul avantajelor acoperă lipsa lui.

Când am ajuns în satul acesta am avut impresia că sunt într-un film italian de prin anii 2000. Oamenii parcă erau fix din satele noastre, în jur multe clădiri în ruine, dar totuși frumoase. Fără tineri. Doar bătrâni care fumează leneși sau mănâncă înghețată la umbră sau la terasa mică din centrul localității.

catacabiano

Prima zi am vizitat Giardini Naxos, unde am găsit o plajă superbă și hoteluri de lux printre case de vacanță vechi și abandonate.

A doua zi am pornit voioși spre Taormina, care e cea mai cunoscută localitate din estul insulei. Câtă frumusețe! Nu îmi puteam rupe ochii de la geam, iar când am ajuns acolo săream dintr-un picior pe altul. Localitatea e cocoțată hăt sus printre munți, a fost cam greu să urcăm cu mașina, dar a meritat tot efortul.

Ne-am plimbat pe străzile Taorminei, am găsit multe clădiri vechi și frumoase, restaurante cochete și panorame extraordinare cu marea.

taormina taormina 1 taormina 2

Nu am prea alergat după obiective turistice culturale pentru că vom reuși să le vedem, în schimb astăzi am petrecut o mare parte din zi pe Isola Bella care chiar e foarte frumoasă.

isola bella

Și iată și rezumatul acestor două zile pe care l-a făcut Dănuț într-un video de 2 minute:

Revin zilele viitoare cu alte imagini și impresii.

insula murelor

Weekend cu cortul în afara Chișinăului

Nu trebuie să ai sute de euro ca să-ți organizezi mini-vacanțe sau escapade. Asta am înțeles demult și niciodată n-aș schimba escapadele mele obositoare în care revin plină de zgârâieturi și vânătăi, dar pline de entuziasm pe un weekend petrecut într-o piscină la un hotel de lux.

Și ca să mergi în vacanță îți trebuie, bineînțeles, casă de vacanță! Noi am cumpărat un cort de pe un magazin online, dar am fost surprinși când am văzut la Metro corturi similare cu câteva sute de lei mai ieftine. Poate există și locuri în oraș unde poți găsi mai ieftin, dar decoamdată recomand Metro – prețurile sunt accesibile, iar corturile păreau calitative.

Republica Moldova e deosebit de frumoasă vara și există atâtea locuri frumoase pe care să le vezi, să-ți „parchezi” cortul, să gătești în aer liber, să te scalzi în râu și pur și simplu să-ți faci un restart după cinci zile de muncă. Am mai fost la Tarasova și Țâpova, dar distanța de la Chișinău e mărișoară, așa că weekendul trecut am decis să alegem un loc mai apropiat de Chișinău, dar totul a fost perfect.

Mi-au arătat insula părinții mei de câteva ori (ei merg des acolo), dar am văzut-o de pe malul stâng al Nistrului. Noi am ajuns la ea prin satul Gura Bîcului și am evitat în modul acesta punctele de control cu Transnistria. Așa arată insula pe hartă, noi am denumit-o Insula Murelor pentru că aproape pe tot teritoriul ei cresc mure, iar acum fructele sunt numai bune de consumat.

Screen Shot 2015-07-02 at 4.12.58 PM

Până acolo faci maxim o oră. Acum, că Nistrul nu e foarte ridicat, poți transporta pe insulă toate lucrurile fără a avea nevoie de o barcă. Apa pe unde ajungi pe insulă are maxim 20 de cm.

Locul e foarte frumos, iar pe o parte a insulei este plajă cu nisip. E locul perfect pentru camping. Poți pescui, bronza, scălda, găti și multe altele 🙂

Noi am gătit mâncare la ceaun, ne-am uitat la filme și am ascultat broaștele. Ce poate fi mai romantic? 🙂

Iată câteva poze care sper că vă vor convinge să alegeți Insula Murelor pentru camping. Și, da, în acest weekend puteți merge cu cortul la Holercani, acolo unde va avea loc festivalul Ia Mania. Ne vedem acolo!

insula murelor 10

insula murelor 9

insula murelor 8

insula murelor 7

insula murelor 6

insula murelor 5

insula murelor 4

insula murelor 3

insula murelor

insula murelor 2

Screen Shot 2015-07-01 at 12.51.53 AM

Cum e să împarți acoperișul timp de un an cu oameni de pe 5 continente

Screen Shot 2015-07-01 at 12.51.53 AMScreen Shot 2015-07-01 at 12.41.07 AM

Azi Airbnb ne-a amintit pe mail că se face un an din momentul în care am hotărât să devenim gazde  și să împărțim casa noastră cu oameni de prin toată lumea care au venit la Chișinău cu treabă, să caște gura sau doar prin trecere.

Am cunoscut mulți oameni de toate vârstele din aproape toate continentele (nu am avut oaspeți doar din Antarctida și Africa 😀 ), să legăm prietenii, să cunoaștem o grămadă de lucruri interesante despre diferite țări și culturi direct de la sursă. Un an în care m-am convins pe propria piele că oamenii de pe planeta noastră sunt atât de diferiți, prin felul lor de a comunica, mânca, dormi. Pentru mine, ca o mare amatoare de diversitate, acest an a fost o revelație.

Și, da, oamenii de la nord sunt mai rezervați, iar cei de la sud – mai calzi. Asta nu înseamnă că nordicii sunt mai neprietenoși, doar că-și manifestă deschiderea în diferite moduri. Am mai auzit afimarția asta, dar mi se părea o aberație totală și ziceam că totul e diferit de la om la om și nu are treabă cu apartenența la o naționalitate. Dar interacțiunea cu oameni atât de diferiți din țări atât de diferite mi-a demonstrat contrariul.

Cu ce se mănâncă Airbnb am scris într-o postarea anterioară pe blog. Plasezi casa ta, contra cost, la dispoziția turiștilor care nu sunt dispuși să dea prea mulți bani pentru hotel. Dar nu doar turiștii cu buget redus aleg să stea pe Airbnb. E mult mai util și interesant să locuiești cu un localnic atunci când mergi într-o țară unde nu ai mai fost și despre care nu ai habar.

Noi am decis să devenim gazde după ce am revenit din Italia și am locuit la fel prin Airbnb la un băiat foarte de treabă care ne-a molipsit. La rândul noi am molipsit și pe alți prieteni, care fie au folosit site-ul în calitate de turiști, fie ca gazde.

Cu Airbnb economisești bani atunci când călătorești și câștigi bani când stai acasă și ai o cameră liberă și decizi s-o împarți cu călătorii. Dacă încă n-ai un cont pe site, îți trimit eu invitație (lasă mail-ul tău în comentarii) de pe adresa mea și o să câștigi 22 de euro pe care îi vei putea folosi atunci când mergi în călătorii 🙂

Călătorii frumoase și mulțumim oamenilor din 13 țări care au ales să locuiască la noi și să cunoască Republica Moldova și prin intermediul nostru 🙂

et cetera 2

Cum pot vinăriile private din Moldova să cucerească turiștii străini

În ultimul an am găzduit în casa mea mai mulți turiști străini, dar și am urmărit pe Instagram și bloguri ce fac și pe unde umblă turiștii care ajung Republica Moldova. Nu mă refer aici la turiștii care intră in statistica Agenției de Turism pentru că, de cele mai multe ori, cei despre care vorbesc eu vin pe cont propriu, fără implicarea unei agenții.

Ei bine, din observațiile mele, turiștii vin la noi pentru două lucruri: Transnistria și vinul. Aproape toți vor să vizite Tiraspolul pentru că în ultimii 2-3 ani presa internațională a tot publicat articole întregi, reportaje video și chiar documentare despre Transnistria ca fiind singurul loc din lume unde s-a conservat atât de bine spiritul sovietic. Eu chiar cred că nu e singurul loc din lume unde găsești atâtea rămășițe sovietice, sunt sigură că sunt orășele în Ucraina, Rusia, Belarus care arată cel puțin atât de sovietic, dar…turismul nostru are de câștigat de pe urma acestei imagini create de presa internațională. Zic turismul nostru pentru că aproape toți turiștii care merg în regiunea transnistreană găsesc 2-3 zile și pentru a vizita cele mai importante obiective turistice din partea dreaptă a Nistrului.

Și, da, niciun turist care vine în Republica Moldova nu va ignora vinăriile. Am văzut însă destui turiști care n-au rămas impresionați de Cricova sau Mileștii Mici. Da, sunt grandioase, ambele în Cartea Recordurilor, interesante în felul lor, dar nu-ți oferă deloc experiența pe care o aștepți. Sunt faine pentru poze și pentru a te lăuda pe Facebook că ai vizitat cel mai mare beci din lume, vinăria cu cea mai mare colecție de vinuri din lume sau că ai atins colecțiile lui Putin sau Merkel de vin.

Însă, cel puțin eu, am rămas cel mai mult impresionată de vinăriile mici, private, unde proprietarii au depus mult suflet în tot ce au realizat, iar această implicare chiar se simte în tot ce vezi, atingi și guști.

La vinăria Purcari am fost de mai multe ori și nu trebuie să repet că își tratează oaspeții cu cel mai înalt respect și profesionalism. Cel mai mult îmi place de nenea Aurel, ghidul de acolo, pe care l-am ascultat de cel puțin 4 ori.

aurel grosu

La Purcari vei găsi tot ce aștepți de la o vinărie: cadrul rustic, podgoriile, Nistrul alături, fabrica unde vei fi ghidat, degustări, hotel și un restaurant foarte bun. Și, deși nu e o vinărie mică, toatea acestea sunt într-o atmosferă perfect intimă. Recomand de fiecare dată vinăria Purcari, dar și vinul și niciodată nu mi s-a spus că a fost o dezămăgire. Păcat doar că pe unii turiști distanța de la Chișinău, dar și transportul public moldovenesc, îi determină să se lase păgubași.

purcari

Și mă bucur din suflet că și alte vinării au înțeles că nu trebuie să se limiteze la fabrică și vii, dar au început să amenajeze spațiile lor pentru turiști și chiar au început a construi hoteluri. În luna aprilie am avut o plăcerea să vizitez  vinăria Et Cetera în cadrul infotripului Descoperă Moldova. A fost o adevărată revelație pentru mine!

Așa arată restaurantul cu terasă al vinăriei:

et cetera

Totul este amenajat cu foarte mult gust și, cel mai important, cu mult suflet. Este o vinărie tânără, dar a reușit să se impună pe piață datorită calității vinurilor. Nu sunt mare cunoscător de vinuri, dar Et Cetera m-a cucerit din prima.

Vinăria este relativ tânără. Totul a început în 2013, când frații Luchianov au hotărât să planteze în satul lor de baștină, Crocmaz din raionul Ștefan Vodă, câteva hectare de vie. Prin 2007 construiau crama, iar din 2009, când au obținut licența, vinăria a prins suflet și a început să atragă turiști.

E atât de frumos să asculți povestea unei vinării chiar din gura fondatorilor, care au ales să se mute din SUA, după mai mulți ani petrecuți acolo, să se dedice vinului.

Așa se vede din interiorul terasei, aici urmează să răsară un câmp întreg de levănțică:

et cetera 2

În curând la Et Cetera va apărea și un hotel pentru turiști și sunt sigură că în scurt timp va deveni o atracție de neratat pentru turiștii străini care doresc să petreacă 1-2 zile la o vinărie, să se trezească dimineață cu un câmp de levănțică la geam, să ia masa la un restaurant care arată uimitor și să încerce pe rând toate tipurile de vin produse acolo. Eu zic că două zile ar fi insuficient 🙂

După acest infotrip am vizitat și vinăria Chateau Vartely de la Orhei și intenționez să vizitez și altele vara aceasta, primordial Mimi și Poiana. Concluzia e aceeași: Sectorul privat poate face minuni pentru turismul nostru, iar cei care aleg să-și investească banii și timpul în asemenea afaceri au toată admirația mea.

foto: Vlad Ilaș

Dublinul cel mic și cochet

Dublinul era al doilea oraș pe care urma să-l vizităm în scurta noastră călătorie în Anglia-Irlanda de la începutul lunii martie.

Urma să ajungem în Dublin cu avionul, luasem din timp bilete cu 20 euro de la Aeroportul Stansted, dar Londra, cum am mai zis în articolul precedent, e un oraș foarte imprevizibil și trebuie să ieși din casă cu cel puțin 2 ore înainte dacă vrei să ajungi la timp la o întâlnire. Nu mai zic de aeroport! Eram la limită, dacă ne doream să prindem avionul trebuia să luăm un tren (iar biletul era vreo 27 lire de căciulă) și oricum exista probabilitatea să pierdem avionul, așa că ne-am lăsat păgubași. Am cumpărat cel mai ieftin bilet la autocarul Londra-Dublin (care costa fix cât am fi dat până la aeroport!), am petrecut vreo 5 ore groaznice de așteptare în autogară și spre seară pornisem la drum.

Ulterior ne-am dat seama de ce biletul a fost așa ieftin, am făcut ocolul Angliei, am trecut prin Manchester. Am ajuns noaptea târziu în Holyhead, în Țara Galilor. Era aproximativ ora 2 noaptea, am ieșit din autocarul care ne-a lăsat în port, era un frig de doamne ferește. Am așteptat vreo 2 ore în port până a venit un vapor care ne-a dus în Dublin.

Era pentru prima dată când călătoresc cu un vas atât de mare, unde mai pui că era și o ditamai furtună. În timp aproape toți călătorii dormeam, eu abia mai rezistam de la răul de mare și strigam la Dan să meargă să vorbească „cu cine trebu'” să oprească vaporul.

Au fost vreo 4 ore de chin. Valurile erau imense și, practic, n-aveai cum să stai în picioare. Dar nici să stau pe scaun sau jos că-mi era și mai rău. Mă spălam pe mâini la baie și la un moment dat vasul s-a mișcat atât de tare, încât capul meu a aterizat direct în peretele de metal.

IMG_7615Într-un final am ajuns pe la 6 dimineața în portul din Dublin. Frig și vânt. După o oră a venit după noi Patrick, băiatul la care urma să stăm. După atâtea ore nedormite și aventuri am ajuns în pat, am pus capul pe pernă și ne-am trezit peste vreo 8 ore. Deci am dormit jumătate de zi destinată plimbării prin Dublin! Am mers mult prin centrul orașului și am ajuns la Guiness StoreHouse. Îți dai seama că ai ajuns la destinație nu după hartă, dar după mirosul îmbătător al berii și orzului care apare cu vreo 2 străzi mai devreme. Ne-am lăsat ghidați de miros și am ajuns exact unde trebuia! Am fost întâmpinați cu imaginea asta de epocă: 2015-03-12_1426199856   Iar ceea ce-a urmat a fost de poveste! A fost prima mea vizită la o fabrică de bere, deci tot ce vedeam mă fascina. Guiness Storehouse e mai mult un muzeu al berii Guiness, care este brandul numărul 1 al Irlandei. Biletele dacă le iei pe loc costă 18 euro, dacă online – 16 euro. Dacă vi se pare mult, nu e! În prețul biletului este inclus și o halbă mare cu bere, dar și degustări mai mici, iar felul în care e amenajat Casa Guiness te va ține cel puțin 2 ore cu ochii pe pereți. Clădirea are șapte etaje, iar fiecare etaj te ademenște cu mirosuri care mai de care. Mi-a plăcut foarte mult fata care ne-a fost ghid. Recunosc, rar mi se întâmplă să fiu atentă la ce spune ghidul. Atunci am fost.  

IMG_7642

IMG_7643
IMG_7645

IMG_7652Zona butoaielor. Unde întorceai capul dintr-un butoi apăreau imagini video cu procesul de fabricare a berii sau cu istoria berii Guiness
IMG_7658

IMG_7661 Cea mai așteptată a fost, bineînțeles, zona unde am învățat să turnăm berea în pahar. Iar după ce-am învățat lecția și-am primit chiar și diplome, am putut să ne savurăm în liniște berea pe care ne-am turnat-o singuri. Nu e nimic complicat. Alegem un pahar curat, punem degetul arătător pe logo-ul Guiness de pe pahar (harpa), tragem maneta până berea ajunge până la vârful degetului. Te oprești din apăsat până când paharul devine plin, fără vreo 3 cm. Îl lași să se liniștească și mai adaugi bere. IMG_7672IMG_7675

IMG_7678La finalul degustării am făcut și o poză de grup pe care am putut să ne-o trimitem singuri pe mail de pe tabletele din hol.

IMG_7685

Iar de sus, de la etajul 7, se vede și orașul ca în palmă. Noi am prins un apus minunat. Bine, după atâta bere, orice ne-ar fi părut extraordinar 🙂IMG_7686 După ce-am revenit de la muzeu ne-am văzut cu Irina și Vlad, doi prieteni care s-au mutat în Dublin anul acesta. Și, ghici, iar bere! Și iar Guiness! Pub-urile irlandeze sunt cele mai faine, o știam și înainte de a merge în Irlanda. Dar, nicăieri nu sunt atât de faine ca în Irlanda pentru că niciun bar care se respectă acolo n-o să-și întâmpine clienții fără muzică live. Și-am văzut atâta viață în localul cela!

IMG_7698

Ne-am plimbat de-a lungul râului Liffey, sunt frumoase podurile cu luminițe, păcat că n-am prea prins frumusețea lor în poză.

IMG_7694 A doua zi ne-am plimbat prin centru iar și am redescoperit frumusețea de oraș pe ca o lăsasem cu o seară înainte. Clădirile sunt mici, cochete. Străzile curate. După Londra, prețurile din Dublin mi se păreau super decente. A, da, în toate autobuzele din Dublin există Wifi gratuit și rapid.   

De la etajul doi al autobuzelor ies poze mai mult decât bune, chiar și prin sticlă:
IMG_7707

IMG_7711

IMG_7628

Îmi pare rău că nu am avut cel puțin 3 zile întregi la dispoziție. Dar, restul..data viitoare.

Londra în trei zile nebune și minunate!

Haideți să vă povestesc cum a fost întâlnirea cu Londra cea mare, nebună și frumoasă.

Am cumpărat bilete din timp de la Ryanair cu 20 de euro, luasem deja o cameră de pe Airbnb la un preț foarte bun și eram siguri că va fi o călătorie cu un buget scăzut. Știam că Londra e un oraș extrem de scump, dar ne gândeam că nu și pentru noi, care am învățat cum să planificăm fiecare călătorie pentru a vizita cât mai mult cu bani cât mai puțini.

Bineînțeles că n-a fost așa, iar planurile noastre au fost date peste cap imediat ce-am ajuns la aeroportul din Stansted. Uitasem să cumpărăm lire în România, iar la schimburile valutare din aeroport nimeni nu dorea să ne dea mai mult de 27 de lire pentru 50 de euro. Am schimbat de nevoie, am cumpărat bilete la autobuzul care duce spre Londra (10 lire de căciulă), am așteptat mai mult de o oră afară într-o coadă imensă și, cu multe frustrări, dar și cu un milion de prejudecăți despre Anglia și englezi, am plecat spre Londra.

Ajunși acolo, ne-am plimbat vreo două ore prin centru, minunându-ne de vremea frumoasă, atipică pentru Londra – la fel o preconcepție.

Am găsit orașul cam așa:

london1

2015-03-04_1425504899

2015-03-04_1425501571

Deja se înserase și am zis să ne pornim să găsim apartamentul unde trebuie să stăm următoarele trei nopți. Foarte siguri pe noi, după mai multe trip-uri în mai multe orașe în care ne-am descurcat perfect cu transportul public și restul, nici nu ne-am pus problema că vom găsi greu cazarea. Nu și în Londra.

Orașul e al naibii de mare, iar ca să ajungi într-o destinație din altă zonă decât centru trebuie să schimbi de câteva ori transportul, iar biletele sunt al naibii de scumpe. A trebuit să luăm un tren, să schimbăm 2 linii de metrou ca să ajungem în zona 2 unde urma să stăm – în cartierul Greenwich. Nu aveam baterie la telefon, nici adresa exactă, noroc de o angajată a unui supermarket care ne-a ajutat și am sunat-o pe gazdă. Peste 10 minute era la noi, am mai mers vreo 20 de minute pe jos și, într-un sfârșit, morți de oboseală și de foame, am ajuns la apartamentul unei franțuzoaice prietenoase care a avut grijă să ne simțim ca acasă în toate trei zile.

Am avut noroc de prietenii pe care îi avem în Londra, care în următoarele zile au fost pe post de ghid și ne-au ajutat să vizităm cât mai multe. Altfel, într-un oraș atât de mare, fiind pentru prima dată acolo, n-am fi reușit să ne mobilizăm și organizăm pentru a vizita cel puțin 10% din ce are de oferit Londra.

A doua zi am alergat în urma lui Igor, verișorul lui Dan care locuia de vreo 9 luni în Londra și era obișnuit cu ritmul orașului. Noi bineînțeles că eram obișnuiți cu alt tip de plimbări, mai la pas, dar datorită lui am reușit să prindem o bună parte din obiectivele turistice din centrul orașului.

london3

Un oraș atât de impunător, cu o arhitectură atât de impunătoare n-are cum să nu-ți placă. Încă mai păstram niște frustrări din ziua precedentă legată de prețuri, transportul care ne deprimase, dar, cel puțin eu, eram foarte impresionată de tot ce vedeam în jur, căscam gura în stânga și-n dreapta și aveam mai tot timpul wow-uri pe limbă la fiecare peisaj, loc, clădiri și monumente pe care le recunoașteam din cărți poștale, magneți, tricouri, articole despre turism și emisiuni tv.

london22015-03-05_14255573722015-03-05_14255671522015-03-06_1425638269

Partea frumoasă în Londra pentru turiști este că toată muzeele de stat sunt cu intrare gratuită. Am reușit să vizităm doar National Gallery și British Museum. Am mers la Madam Tussauds, dar era o coadă imensă și n-am avut răbdare, poate data viitoare. În schimba am vizitat caza-muzeu Sherlock Holmes și Beatles Shop, care sunt la doar o stradă distanță.

A fost fascinantă aflarea în casa lui Holmes, mai ales că în copilărie eram mare fan și am citit și recitit de câteva ori toate aventurile detectivului.

london

2015-03-06_1425674134

2015-03-07_1425719341

Am mai vizitat cu Vlad și Igor cartierul chinezesc și, bineînțeles, M&M’s World 🙂

2015-03-05_1425592362

cartier chinesec

Și, da, nu pot să nu zic aici despre zgârîie norii din Londra, care-ți fură privirea la fiecare pas. E uimitor cum noul și vechiul crează o atmosferă atât de armonioasă în acest oraș.

2015-03-06_1425647396

Nu știu dacă trei zile ne-au fost suficiente să ne dăm seama cu ce se mănâncă acest oraș, dar, după multe discuții cu mai mulți prieteni care s-au mutat acolo, e genul de oraș de care te îndrăgostești treptat și iremediabil, că nu mai vrei să pleci de-acolo niciodată.

Ah, da, și parcurile londoneze, care sunt extraordinare.

2015-03-06_1425673860

Au fost trezi zile extrem de obositoare, n-am prea reușit să observ toate aspectele acestui oraș, dar probabil și o lună ar fi puțin pentru a-ți da seama cum stă treaba cu Londra. Cert este că e un oraș minunat pentru iubitorii de istorie și artă, bere și distracție. Un oraș care nu prea doarme și, da, un oraș care-ți răpește foarte mult timp pentru deplasări.

Pentru noi chiar a fost complicat să ne descurcăm în rețeaua de transport, abia a treia zi ne-am dezmeticit cum stă treaba. Dacă vrei să ajungi la timp la o întâlnire în Londra, trebuie să ieși cu cel puțin 2 ore mai devreme din casă. Am învățat lecția, dar era cam târziu, așa că am pierdut avionul spre Dublin, dar asta-i altă poveste.