Dragi părinți, bucurați-vă dacă liceul din satul vostru se închide

Ceea ce nu înțeleg părinții din sate e că economiile pe care le fac cu copilul lor pe perioada liceului le va aduce un prejudiciu mult mai mare pe timp lung. Atunci când dintr-o clasă de 25 de copii doar unul ia Bacalaureatul (care e un test nu pentru cei care excelează, dar e de complexitate medie) e o problemă. Câți îngineri buni vor ieși din 25 de elevi dintr-o clasă care a picat Bac-ul la matematică? Sau câți medici buni vor ieși dintr-o clasă care a învățat biologia de la un profesor de geografie care a fost nevoit să se reorienteze pentru a nu pierde locul de muncă? Sau ce șanse există ca copilul tău să aibă un salariu decent într-o companie internațională dacă în liceul din sat nu există profesor de limbă engleză sau dacă există el, de fapt, e de franceză și studiază engleza din mers odată cu elevii? Sau cum va putea copilul tău să se exprime și să scrie corect în limba română dacă timp de mulți ani a avut un profesor căruia nu i-a păsat?

Educația e un domeniu care nu justifică nicio economie. E jalnic că unii părinți adună bani pentru nunta copiilor lor încă de pe când aceștia au 15 ani, dar nu își pun problema să-și trimită copilul la un liceu în centrul raional sau din Chișinău care i-ar oferi mai multe decât cel din sat. E și mai jalnic că moldovenii nu se rușinează să ia credit de la bancă sau să împrumute bani pentru a organiza nunta copilului lor, dar nu ar face asta niciodată pentru a îndrepta banii pentru un liceu mai bun sau pentru facultate. Ceea ce nu înțeleg părinții e că educația necesară la timpul potrivit îi va ajuta enorm de mult pe copiii lor, iar peste vreo 5 ani aceștia ar putea avea venituri de 10 ori mai mari ca ei – da, eu chiar știu tineri de vârsta mea care au salariu în Chișinău de peste 1500 de euro și nu mă refer doar la cei care lucrează în IT. Orice moldovean cu venituri medii ar putea să suporte cheltuielile de navetă sau mutare a copilului său într-un oraș din Moldova sau în Chișinău cu sacrificii materiale sau fără. Adunați toți banii cheltuiți pe reparație în ultimul an, împărțiți suma la 9 și sunt sigură că iese suma necesară unui adolescent pentru a locui la câteva zeci km de voi sau pentru navetă. Eu chiar cred că reparația, mașina și multe alte cheltuieli pot aștepta în favoarea unei educații mai bune pentru copilul vostru.

Nu vreau să jignesc profesorii din satele noastre. Sunt sigură că sunt profesori buni și dedicați, iar o parte din profesorii mei din liceu chiar au fost buni. Dar un profesor bun la o disciplină nu îi poate compensa pe ceilalți 10 de la celelalte discipline care nu aduc performanță, elevii cărora pică bacalaureatul în masă sau predau altă disciplină pentru că nu există profesori suficienți. Din acest motiv e bine să avem mai puține licee, dar mai bune.

Îmi puteți spune că un copil deștept va studia și singur adăugător și că va excela, chiar și în lipsa profesorilor foarte buni. E și nu e prea așa. Ceea ce nu înveți la timp e mai greu să înveți când ajungi la maturitate. Da, eu am început să învăț engleza la 23 de ani, dar nici nu vreau să îmi aduc aminte de toate oportunitățile pe care le-am pierdut până atunci pentru că nu cunoșteam engleza. Și uneori chiar e prea târziu și te trezești în fața faptului împlinit și chiar nu reușești să înveți în 3 luni ce alții învață în zeci de ani.

Nu poate exista competitivitate într-o clasă cu 12 sau 15 elevi menținută artificial doar pentru a salva liceul. Și nu e normal ca profesorii să facă presiuni asupra părinților doar ca aceștia să își păstreze copii în sat după clasa a 9-a.

Închiderea liceului nu e motiv de bocet, e șutul în fund care trebuie să vă determine să găsiți resurse și dorință să oferiți copilului vostru mai mult. Mai ales că studiile liceale în Republica Moldova sunt (aproape) gratuite ( taxele neformale sunt subiect aparte), iar în fiecare raion există 1-2 licee bune, cu profesori care aduc performanță.

Știu că e trist că profesorii din sate rămân fără locuri de muncă pentru că și așa salariile lor sunt mult prea mici, dar e mai trist că închidem ochii la calitatea studiilor și ne preface că aceasta problemă nu există.