Pleacă toți din țara asta. Și Sașa de la Drochia

Pe Sașa l-am cunoscut în drum spre București. Mi-a fost vecin 9 ore, timp mai mult ca suficient să aflu detaliile care mă interesau și care nu din viața lui.

N-a ieșit din Republica Moldova de 9 ani. E nerăbdător ca un copil și-mi adresează zeci de întrebări până ajungem în vamă.

Vorbește aproape singur, frecându-și palmele nervos de la emoții. Vorbește repede și nu așteaptă să-i dau răspunsuri:

  • Of, ultima dată am fost în România în urmă cu 9 ani. Mama mea locuiește în București de 15 ani. Atunci am colindat România în lung și în lat, am fost și la Sinaia și la Constanța
  • Dar trebuie prezentat și buletinul la vamă? Că așa era atunci
  • Dar vameșii intră în autobuz? Trebuie să ieșim?
  • Nici nu știam câte pachete de țigări ai voie să ai cu tine și n-am luat deloc
  • Înainte mă ocupam cu prostii, dar m-am cumințit, deja de 8 ani n-am mai făcut nimic ilegal
  • De asta și a fost atât de greu să-mi fac pașaportul acesta biometric. Nu doreau dracii să-mi dea, deși cazurile mele de la Judecată au fost demult închise. Și, ți-am mai zis, m-am lepădat de mult de prostii
  • M-au purtat 2 luni și am cheltuit aproape cinci mii de lei pe el. Dar iaca-l țin în mâini și de-amu nu-mi pare rău de banii aceștia
  • Sunt mecanic auto, bănoasă profesie. Am noroc de meseria asta, ea mă va hrăni și în Italia
  • Ce să fac în Italia? Mă duc să lucrez într-un orășel la munte, am văzut pe Internet, e tare frumos. Acolo e cumnatul meu. Nu ai voie cu pașaport moldovenesc să lucrezi, dar cine să mă găsească în locul cela de la capătul pământului?
  • Voi sta mai întâi 2 săptămâni în București, voi și lucra oleacă acolo. Vreau să mă obișnuiesc cu Uniunea Europeană mai întâi în România, să nu fiu căzut din cer când ajung în Italia. Și dacă mă deprind cu bucureștenii care vorbesc tare repede, apu’ nu cred că în Italia voi avea probleme cu limba. Știi cât de tare se aseamănă limba română cu italiană? Ai auzit vreodată italiana?
  • Cred că ne apropiem de vamă. Dar hai repede să ți-o arăt pe fiica mea, e frumoasă ca o prințesă. Are 4 ani și e foarte deșteaptă, nu-mi vine să cred că e  copilul meu. Ia uita-te în poze, aici. Nu o voi lăsa în Drochia, n-are de la cine învăța acolo. Să mai fac niște bani și o duc la bunică-sa în București, taman când a împlini vârsta de școală

Și printre toate replicile de mai sus, mi-a zis de cel puțin cinci ori: Măi, da tare bine că au scos vizele astea. Înainte era altfel. Poți să câștigi bani și în Moldova, iaca exemplul meu, fac bani, nu mă plâng, dar cum pot să las fiica mea să rămână acolo? Ai văzut anul trecut cum toți n-au dat examenele de absolvire? Nu ai cu cine în țara asta, au fugit toți cei deștepți. Ce să facă fiica mea în Drochia? Dă Doamne să meargă bine în Italia, că n-am la ce mă întoarce…