Hai la țară! Cum a fost la Tarasova


Weekend-ul trecut l-am petrecut departe de Chișinău, în raionul Rezina. Am mers acolo cu proiectul Hai la țară, un proiect tare fain, finanțat de UE, care încearcă să ajute oamenii de la țară și îi încurajează să ofere Casa Mare turiștilor. Deja există zeci de posibilități de cazare în zeci de localități din Republica Moldova. Pentru o cameră dublă veți plăti maxim 20 dolari, ceea ce înseamnă un preț aproape simbolic în comparație cu prețurile la pensiunile și hotelurile de la noi.

Noi am ales să mergem la Tarasova, raionul Rezina. Și am ales bine! Un sat așezat într-un cadru natural foarte frumos, dar uitat de lume, cu vreo 400 de locuitori, cu multe probleme și foarte puțin optimism. În localitate la începutul lui iulie va avea loc evenimentul Green Run. Oamenii știu despre eveniment și spun că va prima dată când în sat ajung atâția oameni străini. Odată ajunși în sat, am întrebat o bătrână dacă cunoaște unde locuiește gazda noastră, la care ea cu multă ironie „Da și, o’nșeput să vină turiștii” 🙂

Și-apoi când mergeam prin sat, am auzit pe mai mulți „Iaca, turiștii” sau „Aieștea-s turiștii care o venit la Valea”. Discuțiile cu localnicii au fost de-a dreptul comice. Dacă în satele mai mari lucrurile încep să se schimbe încet spre bine, satele mici, ca Tarasova, parcă se sting. Dar sunt interesante în felul lor, cel puțin ca obiect de observație.

Am ales să stăm la doamna Valentina Ceban, care este un fel de suflet al satului. Ne-a spus că intenționa să-și vândă casa și afacerea din sat (barul), dar proiectul Hai la țară a făcut-o să mai zăbovească, că „poate, poate, or începe a veni turiștii și se va schimba satul”. Noi am fost primii turiști pe care i-a cazat, iar doamna Valentina a zis că-i vom aduce noroc 🙂

Casa doamnei Valentina e chiar pe marginea Nistrului, iar din grădina ei se vede satul Stroiești din stânga Nistrului – satul unde s-a născut Șevciuk și care noaptea pare un fel de Hollywood față de Tarasova. În Tarasova se aprinde lumina pe străzi doar de sărbători, în timp ce Stroieștiul este iluminat în fiecare seară.

Casa și grădina doamnei Valentina

Imediat ce am ajuns în Tarasova, am plecat cu bicicletele în satul Socola din raionul Șoldănești. Traseul este minunat. Satele sunt despărțite de rezervația peisagistică Poiana-Curătura. Pădurea este plină cu urzici, dar drumul este practicabil. Frumoase priveliști.

Și am ajuns în satul Socola, mai mărișor și foarte pitoresc.

Am vorbit cu niște copchilași în centrul satului, am făcut poze pentru Instagram la casele vechi și la stâncile din sat și, da, am cumpărat înghețată la alimentara din sat care mi s-a părut cea mai bună înghețată pe care am mâncat-o vreodată, după oboseală acumulată pe drum.

Urma să ne dăm cu barca pe Nistrul și să mergem la pescuit, dar nu am avut timp, așa că am lăsat pentru data viitoare. Pescari în sat sunt destui, majoritatea oamenilor au undițe acasă pe care puteți să le închiriați, bărci la fel. Pescarii ne-au asigurat că pește este destul în Nistrul. Drept dovadă am primit și un ditamai pește cadou de la domnul Oleg din Solonceni, sat vecin cu Tarasova 🙂

Am revenit în Chișinău cu bateriile pline și foarte fericiți. Dacă aveți mai mult timp, puteți vizita și Țâpova și Saharna. Noi ne-am oprit în trecere la Saharna, dar am rămas dezămăgiți. Nu aș merge ca turist acolo, unde sunt atâția oameni (femei cu tocuri și rochii de bal pornite în excursie) și mult gunoi. Nu mai zic de bisericile kitschoase cu terpomane și restul.

Iar în drum spre casă am întâlnit un superb lan de levănțică 🙂

Recomand din suflet experiența 🙂