adevărul gol-goluț despre 2013-ul meu

A fost al naibii de bun acest 2013! Plin cu de toate. Și spun cu mâna pe inimă că intru în noul an foarte mulțumită și fericită. Și pentru că de vreo cinci ani fac totalizările anului ce s-a scurs pe blog, am zis  să continui obiceiul și anul acesta.

2013 a însemnat pentru mine, mai întâi de toate, detașarea de o relație lungă și frumoasă. Un proces care a durat mai mult de un an, dar care a avut o finalitate logică. Mă bucur că pot scrie acum pe blog despre aceasta absolut firesc și, cu siguranță, îmi voi aminti totdeauna de acești trei ani petrecuți împreună cu zâmbetul pe buze. Am rămas prieteni și suntem fericiți, fiecare cu fericirea lui. Și să nu-mi spuneți că doar doi oameni care nu s-au iubit rămân prieteni după ce se despart. Minciuni 🙂

2013 a fost anul în care a luat sfârșit și povestea mea de dragoste cu Suceava. Și aici sfârșitul a fost unul logic, dar am rămas prietene și voi reveni tot timpul cu drag acolo. Am absovit programul de master. Nu a fost deloc ușor, mai ales că am locuit la Chișinău, iar în sesiuni se întâmpla să merg patru săptămâni la rând la Suceava. Sunt obișnuită eu cu drumurile, dar m-a ajuns oboseala la oase 🙂 M-am ales cu o diplomă în Turism și Dezvoltare Regională și, sper eu, am întrerupt sau chiar rupt orice relație cu o instituție de învățământ. Gata, ajunge 🙂

2013 a fost un an extrem de activ din punct de vedere social și cultural. Am organizat evenimente, am mers la zeci de acțiuni, concerte, piese de teatru. Și acum, după exact 2 ani locuiți în Chișinău, zic cu toată sinceritatea că acest oraș e foarte locuibil, iar datorită oamenilor care mă înconjoară, e chiar foarte drăguț.

A început anul la Vatra Dornei

 

 

 

 

 

 

 

Un ianuarie friguros, dar frumos la Chișinău 🙂

Nu prea țin minte cum a fost februarie. Înseamnă că nu s-a întâmplat nimic important. Poate doar această cană de ceai, savurată pe îndelete la Pătrăuți, județul Suceava, într-o dimineață plină de liniște. Frumoase amintiri 🙂

În martie mi-am cumpărat bicicleta! Am petrecut împreună nouă luni de poveste. M-a dus și am dus-o prin o grămadă de locuri unde cu siguranță nu ajungeam dacă nu era acel 8 martie, când am hotărât să-mi fac cadou o bicicletă 😀

Am parcurs sute de kilometri împreună. La primăvară cred că o voi schimba, dar bicicleta mea trebuie să știe că am iubit-o, așa cum n-a iubit-o cu siguranță nimeni înaintea mea 🙂

Am fost prima din casă care și-a luat bicicletă, a urmat Sia. Apoi s-a născut ideea Fete pe biciclete. Au fost două ediții cochete, iar la primăvară revenim. Apropo, v-am mai zis, dar pot să repet: am niște colege de casă cum numai poți visa 🙂

Am fost și la Velohora, pentru prima dată

Și am făcut ocolul Chișinăului, chiar de ziua orașului, pe două roți. A fost cea mai lungă plimbare, am parcurs peste 60 de km. Dar sfârșitul a încununat opera 🙂

Luna aprilie i-o dedic Raisei. Atunci relația noastră a devenit mai apropiată, iar acum pot zice că toată sinceritatea că n-am mai văzut un om atât de colorat, care să insufle atâta seninătate și pozitivism. Bine, a devenit așa în timp. Când o cunoscusem, era o altă Raisă 🙂 Mulțumesc că mi-ai răbdat toate aberațiile 🙂

În luna mai am vizitat pentru prima dată cetatea Tighina, chiar dacă m-am născut la câteva sute de metri distanță de ea. Niciodată nu voi uita ploaia din cetate. Octavian, Raisa, Vadim, nici voi probabil 🙂

Iunie a însemnat frumoasa călătorie la Kiev 

Un eveniment care mi-a rămas în memorie din iunie a fost Ia Mania. A fost memorabil pentru multă lume din Chișinău, cu siguranță 🙂

În iulie a fost și ultima sesiune din viața mea, care va rămâne în memoria mea asociată cu escapada la Gura Homorului, chiar în ajun de ultimul examen 🙂

Apoi a urmat Vama Veche :X

Sfârșitul de vară a fost unul neașteptat de frumos. Escapada la Țâpova 🙂

Apoi a urmat Gustarul. Mulțumesc Roxana pentru vizita din august 🙂

Vara aceasta a fost una memorabilă și în familie. Pentru prima dată buneii și-au văzut nepoții, toți cinci, grămăjoară 🙂

August oricum a fost cel mai decisiv. Prietenii știu de ce 🙂

Septembrie a însemnat călătoria în Italia și revederea cu Clujul 🙂

Și Florența de care m-am îndrăgostit iremediabil

Octombrie a însemnat plimbarea la Iași, urmată de alte zile/seri minunate și o toamnă frumoasă cum n-am văzut niciodată. Fără pic de exagerare 🙂

În octombrie l-am întâlnit pentru prima dată pe Vlad Spânu, cel care în urmă cu doi ani și ceva mi-a încredințat Moldova.ORG în totalitate, fără măcar să mă cunoască live. Mă bucur că a avut încredere, mai ales că știu cât suflet și emoții a investit în acest site timp de 17 ani. Eu sper la rândul meu că nu i-am dezămăgit așteptările. De doi ani și ceva site-ul face parte și din viața mea. O parte importantă. După doi ani, văd altfel lucrurile. Aș fi procedat altfel. S-ar părea că nu e mare muncă la un site, dar…încercând să fac de toate, și să scriu, și să coordonez echipa, să administrez granturi, să scriu rapoarte, să mă ocup de publicitate…nu știu dacă mi-a ieșit tocmai cum ar fi trebuit. Dar, nu e loc de regrete, ce n-am reușit până acum, urmează să facem în 2014 🙂

Redacția noastră în componență aproape deplină:

În octombrie am reușit să pun în aplicare o ideea mai veche. Am organizat o excursie în județul Neamț și Suceava pentru un grup de 15 elevi și profesori de la Liceul din Fârlădeni. Au fost patru zile de-a dreptul emoționante și îmi doresc din suflet să repet experiența

Sfârșitul lui octombrie mi-a adus o experiență de-a dreptul extraordinară. Am contribuit la realizarea unei emisiuni de 25 de minute la Radio BBC despre Moldova. Pe lângă faptul că a fost o săptămână interesantă și epuizantă, am cunoscut un om cu totul deosebit – jurnalista Tessa Dunlop, cu care mă voi revedea cu siguranță 🙂

În noiembrie am fost cu capul în nori. Și încă n-am revenit. Și nici nu vreau 🙂

Iar la sfârșit de lună am pornit în cea mai frumoasă călătorie din anul acesta, prin Transilvania

Decembrie a început frumos, la Alba Iulia. Și emoționant. Și a păstrat ritmul 🙂

În 2013 am început să urmez cursurile la o școală de șoferi. Dacă nu pic încontinuu la examene, s-ar putea prin februarie să am permis de conducere și să fiu șoferiță cu acte în regulă. Dar nu promit 😀

Decembrie a însemnat și premiul pe care l-am primit la Gala 10 jurnaliști ai anului pentru reflectarea tematicii transnistrene. Nu e deloc meritul doar al meu. Bucuria mea mare e că a fost rostit numele Moldova.ORG, iar asta mă face să cred că n-au trecut degeaba acești 2 ani de când am adoptat site-ul 🙂

Cam ăsta a fost 2013. Mulțumesc oamenilor care mi l-au făcut mai frumos. Pentru că știu că mama va citi această postare, trebuie să-i transmit să nu se supere că nu am scris mai sus nimic despre ea și familia mea. Ei știu că-i iubesc. Ne vedem peste vreo cinci zile 🙂

Vă pup! Să aveți un 2014 fenomenal 🙂

Cum a fost 2012, 2011, 2010, 2009.