Turism de weekend. Cum a fost la Țâpova

Pentru că nu pot sta prea mult în oraș, am hotărât săptămâna aceasta să facem o escapadă. Nu-mi place să merg singură. Le-am propus câtorva prieteni, am lăsat 6 mesaje pe facebook, am primit 4 răspunsuri pozitive. Zis și făcut.

Ne-am dat întâlnire la 07 30 la autogara de nord. Cumpărasem bilete cu o zi înainte la autocarul Chișinău-Camenca. Ajungem la autogară mai devreme de ora stabilită și îmi dau seama că uitasem biletele acasă (da, eu sunt căscată :D). Peste 20 de minute autocarul urma să se pornească. Era primul ghinion. Am prins un taxi, am fost acasă după bilete, iar peste 18 minute eram înapoi.

tapova1 Și am pornit la drum! Peste o oră și ceva eram aici, la răscrucea care duce spre Țâpova. Al doilea ghinion: Ivan a luat din greșeală altă geantă din autocar crezând că e a Raisei. Autocarul plecase, iar peste câteva minute am observat geanta care era în plus.

Ne-am pus mâinile în cap 😀 Autocarul era deja departe, primul lucru care ne-a venit în minte  a fost să luăm geanta cu noi, iar când ne întoarcem în Chișinău să încercăm să găsim prin șofer proprietarul. Radu a fost cel mai lucid în acel moment: a oprit primul microbuz, peste vreo 20 de minute s-a întors la noi cu misiunea îndeplinită. A reușit să ajungă autocarul și a întors geanta  🙂

Indicatorul spunea că până la Țâpova sunt 16 km. Ne-am pornit pe jos cu gândul că ne va lua cineva până în sat. Probabil aveam așteptări prea mari pentru că nu se oprea nimeni.

în schimb am făcut prima poză de grup 🙂

tapova2

Erau șoferi singuri în mașină care se făceau că plouă când întindeam mâna, au trecut zeci de mașini, bagajele au început să ne pară tot mai grele, soarele tot mai nemilos. Ne-am gândit că nimeni nu oprește pentru că suntem cinci. Ne-am separat. Mergeam la o distanță de 600 de metri, iar rezultatul era același. După vreo opt kilometri parcurși pe jos, am luat o pauză disperați. Era foarte cald, apă nu mai aveam.

tapova5

În cele din urmă, cât stăteam noi jos, s-a oprit un nene polițist cu o Ladă. Era cu soția sa. Ne-a zis că merge să o ducă în sat și revine. Eu, bineînțeles, nu l-am crezut. Dar omul s-a întors! Ne-am înghesuit în mașina lui și peste vreo 10 minute eram în fața mănăstirii Țâpova. I-am întins banii, el mi-a zis să-i las în mașină. Eram prea obosită ca să-mi dau seama ca un polițist în uniformă niciodată nu va lua bani în fața mănăstirii :))

Am mers direct la râu. A venit doamna din poză la noi și ne-a zis că trebuie să ne odihnim oleacă, apoi să mâncăm, apoi să vizităm mănăstirile rupestre, muzeul. Fiecare obiectiv avea taxa. Noi nu venisem până acolo ca să ne facă cineva programul, așa că am refuzat-o respectuos.

tapova3

Am mai făcut o poză de grup la râu și am pornit spre pădure

tapova4

Am lăsat toate bagajele la magazinul de lângă mănăstire și am pornit să descoperim împrejurimile. Am mai fost o singură dată la Țâpova, dar am vizitat atunci doar mănăstirile rupestre. Acum am avut timp și pentru restul 🙂

tapova6

tapova7

tapova8

tapova11

Am mers aproximativ 1, 5 km prin pădure și am făcut primul popas. Ne-am întins să dormim oleacă și a apărut din senin și mâța. Locuiește în pădure, dar e atât de obișnuită cu oamenii că n-a ezitat prea mult și s-a urcat pe Ivan în timp ce acesta dormea 😀

Ne-a plăcut și mâța, și locul de lângă râuleț, așa că am hotărât să campăm seara acolo.

tapova9

Și ne-am pornit mai departe, spre cascadă. După o băiță, eram toți ca noi și am ridicat iar dealul după bagaje

tapova10

Spre seară am campat. A fost pentru prima dată când am montat cortul singură – hihi 🙂 Am făcut foc de tabără, am prăjit cartofi și toate celea 🙂

tapova12

tapova15
Eram atât de obosită că n-am simțit nici frig, nici zgomot. Deși prietena noastră mâța a avut grijă să ne amintească din când în când ca n-a plecat 🙂 M-au trezit trei vaci cornute care se plimbau liniștite pe lângă corturile noastre. Tot ele, gospodinele, ne-au mâncat dovleceii care urmau să fie copți la foc. Noroc că celelalte legume erau la adăpost, alfel rămâneam flămânzi 😀

Sau eu eram flămândă, sau chiar prânzul a ieșit delicios 😀

tapova13

După experiența cu autostopul de sâmbătă, eram dezămăgiți și pregătiți să nu găsim transport și nici oameni dornici să ne ia spre răscrucea de la Rezina, spre Orhei sau spre Chișinău.

Dar acum aveam o variantă de rezervă – polițistul ne-a spus să-l sunăm dacă avem nevoie de transport 🙂

tapova14 Am mai făcut o plimbare până la cascadă. Trebuia să ne răcorim pentru drumul întors 🙂 În sat am găsit o mașină cu două străine. Erau din Elveția fetele, iar una dintre ele lucrează de ceva timp în Chișinău. Radu a vorbit cu ele, iar în scurt timp trei dintre noi eram în mașină, în drum spre Chișinău 🙂

Apropo, drum de la Orhei la Chișinău chiar e foarte bun 🙂

P.S. La Țâpova am pierdut telefonul de Orange. Nu îmi voi recupera cartela pentru că oricum demult mă gândeam să renunț la numărul lor. Dacă aveți nevoie de mine, mă găsiți pe facebook, mail sau numerele de Moldcell sau Unite 😀

Am zis și pe Facebook, R.Moldova nu e cea mai frumoasă țară din lume, dar are locuri care merită vizitate, mai ales satele de la Nistru. Am promis ca în următorii ani, rând pe rând, voi merge cu cortul în toate satele de-a lungului Nistrului. Și așa vom face!  Apoi Prutul, apoi restul. Timp să fie. Și sănătate! 😀

V-am pupat, să aveți o săptămână minunată. Ne vedem la Gustar, ultima escapadă din vara asta 😉