Jurnal de călătorie: KIEV

kiev1 Ideea

Călătoria a fost una spontană. Cristi, ziarist sportiv în Bucureşti, trebuia să testeze un nou model de la BMW pentru a scrie o recenzie.  A vrut să meargă la Kiev, dar nu singur. La Chişinău ne-a găsit pe noi 3:  Anastasia, eu şi Alex. El avea maşina și dorința de a vedea Kievul. Noi aveam entuziasm. Plus că ştim rusa. Zis şi făcut. Ne-a luat aproximativ o oră să decidem prin care vamă mergem: drumul lung (pe la Ştefan Vodă) şi drumul scurt (prin Transnistria). Am ales până la urmă drumul scurt. Decizia nu a fost una tocmai inspirată, dar dacă alegeam calea mai lungă probabil călătoria nu era aşa interesantă 🙂

Vameşii

A fost cea mai neobişnuită experienţă cu vameşii de până acum. Pentru noi aventurile au început la intrarea în regiunea transnistreană, pentru Cristi au început cu o zi înainte, la Vama Leuşeni. Era călit şi nu prea 🙂 Trei cetăţeni moldoveni şi unul român cu o maşină fabricată în mai 2013. Prima impresia a fost probabil că suntem patru copii de bani gata, care vor să meargă la Kiev cu orice preţ şi vor fi dispuşi să plătească.

20130615_145649 Noi eram siguri că nu aveam nicio problemă şi nu eram stresaţi deloc. A luat vameşul procura în mână, s-a uitat câteva secunde la ea şi a zâmbit. Toate datele coincideau, dar că lipsea o cifră la numărul caroseriei. A fost o greşeală a notarului. Eu deja mă resemnasem, mă gândeam că ne întoarcem în Chişinău şi încercam să-mi planific cealaltă jumătate a zilei.

Totuşi încercam să căutuăm motive. Cristi sunase la Bucureşti, dar oricum fizic o altă procură nu avea cum să ajungă la Dubăsari de la Bucureşti într-o zi de sâmbătă. Mai stăm noi acolo, vorbim de una, de alta, se apropie un alt vameş şi ne zice să nu blocăm trecerea şi să plecăm de unde am venit. Sia, care a fost eroul nostru, îi zice în rusă „dar poate ne înţelegem cumva?”. Nici n-a clipit din ochi şi i-a răspuns imediat: mergeţi în „butcă” şi vorbiţi cu şeful. Ajunsă acolo, Anastasiei i s-a spus că „treaba e foarte serioasă şi costă mult”, aşa că să iasă afară şi să vorbească cu noi să decidem dacă merită să dăm atâţia bani să ajungem la Kiev. Nu i-a zis nicio sumă. Iniţial ne-am gândit la 800 de lei, dar dacă dădeam atâta, rămâneam fără mâncare la Kiev. Am dat 400, iar şăfu i-a luat bucuros. Cred că mergea şi 200 🙂 Ne-au urat drum bun. Mai aveam de trecut o vamă transnistreană la ieşire, deci nici pe departe nu eram bucuroşi. Doar că am avut mai mult noroc, nici vameşul transnistrean, nici cei ucraineni n-au observat lipsa cifrei.

1011055_548840365179539_484438190_n

La întoarcere am fost mai puţin norocoşi. Ucrainenii, la fel, foarte de treabă. Ne-au întrebat ce-am vizitat în Kiev, dacă ne-a plăcut oraşul, au glumit cu noi şi ne-au zis că ne mai aşteaptă. Nu şi transnistrenii. Mai întâi, primul nene s-a luat de faptul că aveam procura în română şi engleză. Vezi Doamne că suntem în Trasnistria, iar la Tiraspol sunt doar trei limbi oficiale: rusa, ucraineana şi moldoveneasca. Nu mai conta că moldoveneasca e tot româna doar că cu altă grafie. Ne cerem scuze, îi spunem că data viitoare dacă va mai merge Cristi în Ucraina va căuta un birou de traducere în rusă. Îl durea fix într-un loc argumentele noastre. Anastasia îl întreabă dacă putem lua paşapoartele. Nu s-a gândit mult: Nu puteţi să le luaţi, puteţi doar să puneţi ceva 🙂 3 Îi spunem că am cheltuit toţi banii în Kiev, după câteva minute de ezitare ne dă totuşi paşapoartele, noi respirăm uşuraţi, dar degeaba 🙂 Ne aşteaptă alt vameş, ia actele maşinei şi la prima privire observă că lipseşte cifra. Au un spirit de observaţi nemaipomenit, ţinând cont că până la ei s-au uitat vameşii români, moldoveni şi ucraineni. Şi nimeni nu a observat lipsa cifrei 🙂 Bucuros că a găsit motiv, spune să tragem maşina pe stânga şi să găsim o soluţie. Soluţie însemna în limbajul lui să decidem câţi bani îi dăm. Hotărâsem din timp că nu mai dăm niciun ban şi că stăm în vamă cât e nevoie. Încercăm să întindem vorba, îl întrebăm dacă au vreun fax să trimită cei de la Bucureşti altă procură. Şi primim răspuns: nu avem fax, dar am o soţie şi trei copii acasă care trebuie hrăniţi 🙂 Ne-a lăsat în pace să căutăm soluţia 🙂 Peste vreo 15 minute ne-a găsit la fel, întinşi pe trotuar, ascultând muzică. Norocul nostru e că am intrat în Ucraina tot pe la ei. Deci era greşeala lor 🙂 A mai stat cu noi de vorbă, încercând să ne facă aluzii. Până la urmă a văzut că nu are cu cine vorbi 😀 S-a interesat de maşină. Nu de alta, dar are şi el acasă un BMW seria 7 şi că e mare fan BMW. Da, a zis-o omul care cu 15 minute înainte se jăluia că are trei copii de hrănit acasă :)) Ne-a urat drum bun, i-a zis lui Cristi să scrie numai de bine de vameşii transnistreni care au fost generoşi şi ne-au lăsat să plecăm acasă 🙂

kiev2 Kievul

Drumul a fost relativ bun. Am ajuns în oraş puţin după ora 20 (ne pornisem pe la 12 şi ceva din Chişinău). După atâtea peripeţii cu vameşii, ne cam pierdusem entuziasmul. Toţi patru aşteptam să găsim un oraş drăguţ, dar cu rămăşiţe sovietice. Am scăpat de prejudecăţi chiar la intrarea în oraş. Atâtea clădiri interesante şi nici măcar nu ajunsesem în centru! Ne-am cazat, iar ce era mai frumos urma să descoperim a doua zi.

Beneînţeles cel mai amuzant era pentru noi să vedem englezisme scrise cu chirilică care erau peste tot: Coffee House, Coffee Time, business luch şi multe, multe altele 🙂

kiev4

A doua zi, duminică, am hoinărit singurei în prima parte, iar după amiază am avut parte de un ghid minunat care ne-a dus prin o grămadă de locuri frumoase. Dar hai să le luăm pe rând 🙂

În primul rând m-au cucerit băncile colorate.

De altfel am văzut şi multe clădiri pictate frumos. Probabil primarul de Kiev nu se teme de arta stradală, iar tinerii de acolo sunt norocoşi.

20130616_120558

DSC_6099

Pietonală în Kiev. Deschisă în zilele de weekend

pietonala

Apoi am vizitat Pinchuk Art Centre. Am văzut câteva expoziţii interesante, în special cele de fotografie. Unele dintre ele nu le-am înţeles deloc 😀

pinciuk

A urmat Piaţa Centrală din Kiev. Are denumirea de „Maidan Nezalejnosti”. Ce ne-a plăcut nouă cel mai mult e că am stat cu picioarele în apă 🙂

kiev6

kiev 5

Singurul loc din Kiev unde am văzut gunoi. Şi am făcut poză 🙂

4

20130616_145733

babuska

Biserici sunt multe în Kiev. Toate vechi. Unele chiar îţi fură privirea. Noi nu am găsit timp (şi nici nu am căutat 🙂 ) să intrăm în vreo una. Am trecut pe lângă biserica Sf. Andrei. Frumoasă:

biserica

Am coborât în vale spre Andreevskii Spusk. Frumos loc. Suvenire multe şi interesante.

andreivskii spusk

Tot acolo am mâncat îngheţată cu ciocolată „a la Livov”. Pe lângă îngheţată, în acest local am găsit o mulţime de feluri de ciocolată şi alte dulciuri

ciocolata

Ne-am plimba pe malul Niprului

nipru

Restul descoperim data viitoare 🙂

DSC_6346

Şi cam asta a fost. Ne-am plimbat până pe la 2 şi ceva noaptea pe străzile oraşului. Foarte liniştit. Şi curat. Gata, am obosit să povestesc, restul descoperiţi voi 🙂

O parte dintre poze sunt făcute de mine cu telefonul, celelalte sunt „furate” de la Alex