Ministerul Educației „transnistrizează” Republica Moldova

Nu am nimic cu optimizarea învățământului. Din contra, cred că acum țara noastră are nevoie mai mult ca oricând de o reformă drastică în învățămât. Republica Moldova nu poate să-și permită să întrețină atâtea licee în sate cu 2-3 mii de locuitori. Copii sunt din ce în ce mai puțini, profesorii îmbătrânesc, iar eficiența acestor instituții este minimă. După mine, aș lăsa 2-3 licee în fiecare raion care să ofere elevilor toate condițiile de studiu, profesori calificați, condiții de cazare și subvenții pentru elevii care vin din alte localități. Și cred că spre asta se merge. Dar trebuie făcute și excepții, mai ales când vine vorba despre delicata problemă transnistreană sau de reintegrare, cum iubesc s-o numească la tribunele de la Chișinău.

În urmă cu câteva zile, elevii și profesorii liceului „Mihail Sadoveanu” din Fârlădeni, raionul Căușeni, acolo unde am studiat şi eu 12 ani, au aflat că liceul se desfiinţează. Exact cu o săptămână înainte de începerea anului şcolar, când elevii clasei a X-a erau deja înmatriculaţi. Şi părinţii, şi elevii sunt disperaţi. Şi cum liceele şi colegiile din ţară au încheiat demult perioada admiterii, unica lor soluţie  e să rămână un an acasă sau, aşa cum au făcut majoritatea, să meargă la instituţiile de învăţământ din Bender, care se află la 10 km de sat.

În Bender vor studia în limba rusă sau, în cel mai bun caz, în moldov’nească, în limba română cu grafie chirilică. Aceasta după ce 12 ani, profesorii de la liceu, în special cei de limba şi literatura română şi istorie, au încercat să le insufle copiilor dragostea pentru limba română şi istoria românilor. Am vorbit zilele trecute la telefon cu profesoara mea de română, Maria Guţu. Mi se rupea inima ascultând-o.

S-ar părea că nu e mare tragedie. Dacă erau anunţaţi din timp, o parte dintre absolvenţii de gimnaziu mergea la Chişinău, o parte abandona ideea de a urma liceul, iar cealaltă parte se conforma şi urma o specialitate la un colegiu din Bender, chiar dacă erau nevoiţi să înveţe în rusă, ceea ce nu e foarte uşor, mai ales când vine vorba de medicină.

Problema mea e că nu există o strategie privind reintegrarea asta despre care tot trâmbiţează demnitarii noştri. Nu e suficient că justiţia noastră predă oameni aşa zisei justiţiei a regimului ilegal de la Tiraspol, iată că și Ministerul Educaţiei face toate condiţiile să trimită şi copii din şcolile cu predare în limba română la şcolile ruseşti sau moldoveneştisubordonate aşa zisului minister al educaţiei de la Tiraspol.

Părinţii acestor copii, în urmă cu 19 ani, au riscat cu viaţa pentru a apăra integritatea acestei ţări (cel puţin 8 oameni din Fârlădeni au murit în râzboiului din 92). Şi acum îi trimiţi la şcoli unde sunt nevoiţi să scrie în rusă şi să asimileze idiologia separatistă, care zice că moldovenii sunt fascişti. Sau, stimaţi funcţionari de la Ministerul Educaţiei, dacă n-aţi văzut conţinutul unei cărţi de istorie fabricată la Tiraspol, pot să vă fac eu rost de una să vă cruciţi de ce găsiţi acolo.

Guvernul ar trebui să țină pe palme satele din zona de securitate, asta dacă chiar e sincer în intenția sa de reintegrare, dar face exact invers. Oamenii de acolo trebuie să simtă că demnitarii de la Chișinău au nevoie de ei. Dar, din păcate, ei privesc cu invidie către satele care sunt sub administrația de la Tiraspol, care au energie electrică, gaz, apă mai ieftină, pensii și salarii mai mari, străzi iluminate și altele. Nu m-aș mira dacă unul câte unul aceste sate vor solicita Tiraspolui să-i ia sub aripă. Și asta s-a și întâmplat, de facto, cu mai multe localități, iar unele dintre ele (satul Roghi din Dubăsari, de exemplu) și acum teoretic  sunt sub jurisdicția Chișinăului, dar practic sunt administrate de Tiraspol.

Să admitem că satul Fârlădeni nu merita să aibă un liceu în localitate pentru că erau doar 27 de elevi înmatriculați în clasa a X-a. Dar chiar e atât de greu să-i anunți din luna mai sau iunie, să aibă timp și copii, și părinții să ia o decizie. Normal că nu pentru că în țara asta totul e pe dos. Pentru acei oameni lucrurile la Tiraspol merg mai bine decât  la Chișinău. Și nu ai cum să-i condamni pentru că asta e realitatea cu care se confruntă zilnic.

Cum ar zice Cheianu, țara asta a uitat de ei. Degeaba m-am bucurat eu că avem ministru nou la Educație…