Alexei Mateevici –prorocul UNIRII

bustul-lui-alexei-mateevici.jpg16 martie 2008- 90 de ani din ziua naşterii preotului-poet Alexei Mateevici       

    Fiecare  epocă îşi are eroii săi, personalităţile sale devenite ulterior modele veritabile pentru predecesori datorită meritelor, capacităţilor şi calităţilor de excepţie cu care-au intrat în istorie. De obicei, aceşti oameni  au un profil asemănător: modeşti, curajoşi, plini de entuziasm şi tenacitate, altruişti, cu gîndul mai mult la idealurile şi aspiraţiile poporului său decît la viaţa şi comfortul personal. Asemenea calificative vin să contureze într-un mod fericit din negura anilor chipul unui OM care exprimă o epocă din istoria şi cultura spaţiului românesc dintre Nistru şi Prut. Vorba e de preotul, cărturarul, poetul şi profetul Alexei Mateevici, cel care a luptat cu toată simţirea sa românească întru împlinirea visului suprem –UNIREA, asta în pofida tuturor restricţiilor de partid existente la vremea aceea . Or, nu era atît de simplu să te declari la 1917 sus şi tare că eşti român şi punctum, vorba marelui Eminescu. Mateevici a avut cutezanţa să o facă . Astfel , la primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia ce s-a desfăşurat la Chişinău în perioada 25-28 mai 1917, el avea să declare în cuvîntarea sa ce-a trezit multă admiraţie următoarele : ”Trebuie ştim că suntem români , strănepoţi de-ai romanilor , şi fraţi cu italienii , francezii , spaniolii şi portughezii . Aceasta  trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi . Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă .  ” , ca mai apoi să adauge : N-avem două limbi şi două literaturi , ci numai una , aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceste mărturisiri de o ţinută patriotică remarcabilă denotă sincera şi neprefăcută dorinţă a lui Mateevici de a-şi lumina şi îndrepta poporul spre calea cea dreaptă , adică spre originile milenare , spre adevărata noastră identitate , spre limba , tezaurul , istoria , credinţa şi , în genere , spre toată fiinţa noastră românească  .      

       Descendend dintr-o familie de intelectuali cu tradiţii vechi patriarhale stabilite în tîrguşorul Căuşeni, a ştiut să venereze  frumuseţile şi splendorile meleagurilor locale, imortalizîndu-le în nemuritoarele sale versuri. Faptul ca a văzut lumina zilei la Căinari, iar mai apoi copilărind la Zaim, aflîndu-se de mic copil printre ţărani, printre veşnicile lor chinuri şi necazuri şi-a lăsat o amprentă viabilă în întrega sa activitate literară. Poeziile sale sunt pătrunse de un profund spirit revoluţionar, manifestîndu-şi astfel nemulţumirea şi îngrijorarea pentru “acei ce-n jug şi chin / Pe-a lor spinare ţara ţin , /Cari în robie şi necaz / Voinici , puternici au rămas .“ Aflat mereu printre ghimpii străiniei, departe de adevărata sa dimensiunea spirituală, a purtat corespondenţe permanente cu cei de acasă, dar şi cu distinse personalităţi din Basarabia şi România, precum ar fi Pan Halippa, Simion Murafa, Ioan Bianu, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic etc Aceste contacte l-au determinat să reziste vitregiilor timpului în care se afla, deschizîndu-i totodată noi perspective pentru desfăşurarea firească a activităţii sale literare, publicîndu-şi versurile în mai multe reviste de la Chişinău, cît şi din Iaşi .  În aşa mod, în sfîrşit, mesajul poeziilor sale puteau să ajungă la cititor. Se stabilise o legătură organică între Poet şi Popor. Într-o poezie de-a Sa cu titlul “Basarabenilor“ el avea să se adreseze neamului său: “Să ştiţi de nu veţi ridica / Din sînul vostru un proroc, / În voi viaţa va seca,/ Zadarnic soarta veţi ruga “. Iar dorinţa sa se realizase, căci chiar el urma să devină prorocul de care amintise .    

        Am parcurs imaginar biografia acestui scriitor nu pentru a aminti de vredniciile Sale, ci pentru a înţelege o dată şi pentru totdeauna ce-a însemnat şi ce mai înseamnă făptura acestui OM pentru împlinirea noastră spirituală ca neam. Pe lîngă faptul că este autorul “Limbii noastre “, imnul de stat a R.Moldova, Mateevici rămîne în sufletul şi conştiinţa noastră drept cel mai de seamă patriot, iubitor de tot ce este legat în mod esenţial de acest popor. Anume pentru aceste calităţi Mateevici este iubit (şi va fi iubit întotdeauna), astăzi existînd zeci de instituţii de învăţămînt şi străzi ce-I poartă numele, mai multe busturi cu chipul poetului, fiind înfiinţată Casa-muzeu “Alexei Mateevici “ la Căinari şi Zaim. E unicul mod de a-I cinsti şi păstra vie memoria.Căci, precum spunea şi Eugeniu Lovinescu “Pe morţi nu trebuie să-i cinstim numai comemorîndu-i la aniversări şi ocazii solemne , ci să-i aducem printre noi , oricînd e nevoie de exemple şi de îndreptare ; ei sunt şi degete de lumină ce ne arată drumurile şi catapulte ce le curăţă …  

                                               Oxana GREADCENCO

                                                         Liceul Teoretic Fîrlădeni                                                          r-nul Căuşeni